De aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Psalmii 91:10
În istoria biblică este relatată una dintre cele mai triste biografii. Este istoria unui om care la început a fost credincios și într-o relație specială cu Dumnezeu. Era înzestrat chiar cu darul prorociei, al viziunilor. Se numea Balaam. Era destul de celebru chiar pentru calitatea lui de profet și om al lui Dumnezeu. Într-o zi, acest om s-a trezit cu o invitație specială. Era chemat de un împărat care dorea să atragă blesteme asupra unor adversari. Pe lângă faptul că un profet al Domnului nu era menit să distrugă, ci să zidească, mirarea face că acela pe care dorea împăratul Balac să îl blesteme era chiar poporul lui Dumnezeu. O contradicție mai mare nici că se putea. Te-ai fi așteptat ca refuzul profetului la o astfel de cerere să fie atât de categoric, încât nici să nu mai existe îndrăzneala de a mai face vreo încercare de convingere. Se pare însă că lucrurile nu au decurs în acest fel și s-a început o negociere în care profetul L-a introdus și pe Dumnezeu. După dorința lui, ar fi mers, însă nu putea să se achite de cerință dacă nu primea ajutor chiar de la Cel ce trebuia să aducă blestemul dorit. Adică el negocia cu un Tată ca Acesta să-Și blesteme copiii. Era nebun? Într-un fel, da. Balaam înnebunise din cauza iubirii lui pentru bani. Ar fi vrut să și câștige, dar să rămână și într-o relație bună cu Dumnezeu. Ceea ce nu realiza el era faptul că nu poți fi în același timp prieten cu Dumnezeu, dar să Îi și blestemi și să le faci rău copiilor Lui, adică să fii prieten cu dușmanul Său. Balaam a sfârșit lamentabil, demn de toată mila.
De gândit astăzi:
Nu există niciun motiv să acceptăm o negociere cu dușmanul lui Dumnezeu, nici câștigul material, niciun alt avantaj, oricât de ispititor ar fi. Iar în ce privește atragerea răului asupra cuiva, indiferent prin ce mijloace și indiferent cât de multe greșeli ar fi făcut acel om, aceasta nu va avea sprijinul lui Dumnezeu sub nicio formă.
