„Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui.” – Maleahi 4:2
Uneori, cerul nopţii este brăzdat de puncte luminoase, urmate de lungi dâre albăstrii. Sunt aşa-numitele stele căzătoare. Acestea nu sunt altceva decât mase de particule de praf venite din cosmos, care se aprind în atmosferă din cauza mişcării cu viteză.
Peste noi vin zi de zi întâmplări şi situaţii întunecate. Sunt momente în care nu reuşim să înţelegem şi nici nu reuşim să vedem prezenţa lui Dumnezeu. Ştim doar în teorie că El ar trebui să aibă cunoştinţă de situaţia noastră, dar nu izbutim să vedem acţiunile Lui pentru noi, pentru că între teorie şi convingeri stă realitatea. Abia după ce sunt confirmate de ceva real, cunoştinţele noastre teoretice devin experienţă. Suntem capabili să dăm sfaturi şi încurajări, dar atunci când vine criza peste noi, nu mai vedem nicio urmă de lumină. Iar El, Dumnezeul nostru, face din praful care mai rămâne un fel de astru prin care ne atrage atenţia spre veşnicia iubirii Lui. Ne aduce aminte că ceea ce a promis va face şi El nu Se schimbă. În astfel de situaţii întunecate, chiar și atunci când nu înţelegi nimic, cel mai bine este să nu te grăbeşti să pleci de lângă El. Spune-I doar atât: că nu pleci şi că aştepţi să te ajute. O va face negreşit şi într-un mod cu totul neaşteptat.
Provocare
Priveşte cerul şi notează pe ceva, pe telefon spre exemplu, un motiv de recunoştinţă pentru cel mai recent ajutor primit de la Dumnezeu.
