„Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” – Isaia 9:2
Toţi bebeluşii se nasc cu ochii în nuanţă de albastru. După câteva ore de la naştere, culoarea se poate schimba. Majoritatea oamenilor ajung până la urmă să aibă ochi de altă culoare. Cei care au ochi albaştri sunt o raritate.
A vedea sau nu este mai mult decât o chestiune fizică, optică. Mântuitorul vorbeşte despre oameni care au ochi, dar nu văd, evident cu referire la ochii spirituali şi la realitatea vieţii spirituale. A umbla în întuneric sau în lumină este mai presus de orice o alegere. Vederea spirituală nu este dependentă de performanţe optice sau de dioptriile ochelarilor noştri. Ochii minţii văd ceea ce are legătură cu Dumnezeu şi cu universul Lui. Dacă se pot naşte copii cu deficienţe oftalmologice sau care nu văd, în ce priveşte natura noastră spirituală, avem cu toţii aceleaşi şanse şi suntem dotaţi cu aceeaşi capacitate. Depinde de noi dacă folosim darul vederii în profunzime sau doar la suprafaţă; ţine de noi dacă ne dezvoltăm acuitatea spirituală sau ne plafonăm. Din lipsă de exerciţiu şi din cauza unor influenţe negative, se poate ajunge la orbirea sufletului nostru. La fiecare răsărit de zi, Dumnezeu aşteaptă să citim din Cuvântul Lui, apoi să păstrăm în minte idei pe care gândul nostru să le dezvolte, să le aprofundeze. Nu lăsa ziua de azi să treacă fără să ai în mod personal o privire spre lumea lui Dumnezeu.
Provocare
Priveşte cu atenţie la cei pe care îi vei întâlni astăzi. Numără câte persoane cu ochi albaştri ai întâlnit.
