„Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.” – Psalmii 116:1
Dacă Îl iubim pe Domnul Hristos, atunci vom dori să trăim pentru El, să-I prezentăm darurile noastre de mulţumire şi să lucrăm pentru El. Atunci, orice lucrare va fi uşoară. Atunci, dorinţa Sa de a-i mântui pe oameni ne va cuprinde şi pe noi.” – Ellen White
Dumnezeu iubeşte necondiţionat, îi iubește chiar şi pe duşmanii Lui. Pe noi ne-a iubit încă de pe vremea când nu-I eram prieteni şi nu Îl cunoşteam. Oamenii îi iubesc pe cei care le fac bine, pe cei care le sunt apropiaţi şi simpatici. Chiar şi pe Dumnezeu Îl iubim, cel puţin pentru început, pentru că ne dă binecuvântări şi pentru că ne răspunde la cererile făcute. Dacă nu ne răspunde, avem tendinţa de a ne supăra pe El şi a ne îndepărta de El. Evoluţia unui creştin apare atunci când şi în situaţii mai puţin favorabile creştinul rămâne ataşat de Dumnezeu. Satana era convins că Iov se va lepăda de Dumnezeu dacă nu va mai fi binecuvântat. Dar marea surpriză a venit când Iov declara la final: „Fie Numele Domnului binecuvântat.” De fapt, aceasta este şi marea dorinţă a lui Dumnezeu – să Îl iubim ca pe un Tată, indiferent dacă poate sau nu să ne răspundă la toate cererile, şi să avem încredere că El ne doreşte numai binele. Până când vom înţelege mai mult, El este fericit că Îl iubim aşa cum suntem în stare acum, deci să iubim cu toată cunoştinţa şi cu toată puterea pe care le avem acum.
Provocare
Roagă-te să Îl poţi iubi necondiţionat. Este o cerere la care sigur va răspunde.
