„El (…) mă va înălţa pe o stâncă.” – Psalmii 27:5
Dacă suntem în natură şi ne surprinde furtuna, trebuie să luăm câteva măsuri elementare: evitarea vârfurilor muntoase, a locurilor înalte, a stâncilor izolate, a firelor electrice sau a căderilor de apă; trebuie să păstrăm distanţa faţă de copacii izolaţi, să acoperim obiectele din metal cu îmbrăcăminte. Nu se recomandă, nici măcar în cort, aşezarea direct pe pământ.
Măsurile de precauţie pot părea uneori stupide şi inutile. Ni se întâmplă să considerăm o pierdere de timp luarea unor măsuri de acest fel. Apoi obişnuim să ne spunem că nouă nu ni se poate întâmpla ceva rău, care să necesite precauţie. Totuşi, realizăm că, atunci când ajungem în situaţii complicate, regretăm graba ori superficialitatea în ce priveşte prevenţia şi ne promitem că vom fi mai atenţi data viitoare. Există multe „dăţi viitoare” până când reuşim să învăţăm că „paza bună trece primejdia rea”. Din punct de vedere spiritual, cea mai bună metodă de prevenire a căderilor este să ne aşezăm în braţele lui Isus, care este Stânca noastră. El vrea să ne primească, trebuie doar să Îl rugăm să facă acest lucru.
Provocare
Ia o piatră dintr-un loc pe care îl vizitezi astăzi. Aşaz-o la vedere în casa ta, ca un simbol care să-ţi amintească despre Stânca Veacurilor.
