Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând,” Amin! Vino, Doamne Isuse! – Apocalipsa 22:20
Te-ai bucurat vreodată de o tabără de exploratori, cu doar câteva resurse naturale la dispoziţie? Ce uşurare când se termină tabăra şi poţi din nou să guşti mâncarea ta preferată! Dar să ne imaginăm că ai fost lăsat singur într-o astfel de tabără, să trebuiască să rămâi acolo mai multe zile, săptămâni, luni şi chiar ani. De neimaginat?!… Totuşi, aceasta a fost experienţa lui Alexander Selkirk (1676–1721), un corsar scoţian şi ofiţer în Marina Regală, care a fost lăsat ca naufragiat pe o insulă nelocuită din sudul Oceanului Pacific.
Încă din tinereţea lui, Selkirk era mai certăreţ şi mai recalcitrant. Ca marinar, comportamentul lui nu s-a schimbat foarte mult în bine şi în cele din urmă a plătit un preţ scump pentru asta. În 1704, nava pe care a slujit el a poposit la mijlocul expediţiei câteva zile pe o insulă din arhipelagul Juan Fernández, la 670 de kilometri de ţărmul cu Chile, pentru o reaprovizionare cu apă proaspătă şi alimente.
Îngrijorat de starea ambarcaţiunii lui, Selkirk a declarat că mai degrabă ar rămâne pe insulă decât să continue cu o navă periculoasă, care are scurgeri. Bucuroşi să scape de el, căpitanul Stradling a acceptat propunerea lui Selkirk şi l-a lăsat pe insulă doar cu o flintă, un topor, un cuţit, o oală de gătit, o Biblie, cearşafuri şi câteva haine. A rămas acolo în singurătate, mizerie şi cuprins de remuşcări timp de patru ani şi patru luni, aşteptând să fie salvat. În cele din urmă, pe data de 2 februarie 1709, vasele Duke şi Duchess au sosit pe insulă şi l-au salvat.
Această poveste tragică l-a inspirat pe Daniel Defoe să scrie celebra Viaţa şi aventurile lui Robinson Crusoe (1719) şi totodată ne poate învăţa şi pe noi câteva lecţii pline de semnificaţie. În primul rând, Selkirk nu ar fi trebuit niciodată să spună că mai degrabă ar rămâne pe insulă decât să continue cu acea ambarcaţiune. După cum căpitanul a luat aceste cuvinte mai în serios decât se aştepta Selkirk, şi oamenii pot face la fel cu afirmaţiile noastre. Deci niciodată nu ar trebui să spui ceva ce nu intenţionezi de fapt să spui.
O altă lecţie vine din salvarea finală a lui Selkirk. Timpul nostru de aşteptare în această lume poate fi mai lung decât ne aşteptăm, dar în cele din urmă se va sfârşi. După cum vasele Duke şi Duchess l-au salvat de pe acea insulă pustie, tot aşa şi Hristos va apărea curând pe norii cerului ca să ne ia acasă. Te rog, nu fi descurajat în acest timp de aşteptare!
