Un joc mortal

Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum! (Romani 6:1,2)

În cartea sa Finding God in Unexpected Places [Găsindu-L pe Dumnezeu în locuri neaşteptate], Phillip Yancey cita un istoric şi critic de artă, Robert Hughes. Potrivit lui Hughes, un om care a fost condamnat pe viaţă a fost trimis într-o închisoare de înaltă securitate pe o insulă australiană. Într-o zi, acest om, fără să fie provocat, s-a ridicat şi a omorât cu sânge rece un alt prizonier.

Când a apărut în faţa judecătorului, asasinul a povestit fără remuşcări cum l-a omorât pe celălalt prizonier. După ce l-a ascultat cu atenţie, judecătorul l-a întrebat:

– De ce v-aţi omorât tovarăşul? Ce v-a împins la asta?

– Sunt obosit de viaţă într-un loc ca acesta, a răspuns asasinul.

– De acord, vă înţeleg. Dar în acest caz, aţi putea să vă aruncaţi în mare şi să terminaţi cu propria viaţă. Dar de ce să omori pe altul?

– Ei bine, eu sunt catolic. Dacă mă sinucid, voi ajunge direct în iad. Dar dacă omor pe altul, înainte de executarea mea voi putea să mă confesez unui preot şi Dumnezeu mă va ierta.

Atunci Yancey se întreabă: „De ce să nu omorâm, aşa cum a făcut acest prizonier australian, dacă ştii deja dinainte că vei primi iertarea” (p. 180).

Ai păcătuit şi tu vreodată în felul acesta? Ai păcătuit cu perfidie şi premeditare, ştiind că, dacă îţi vei cere iertare, Dumnezeu te va ierta? Noi avem tendinţa să credem că totul se rezolvă de îndată ce am primit iertarea divină. Dar problema jocului cu păcatul este că, la final, acesta te poate conduce la un punct în care nu vei mai simţi nici chiar dorinţa de a primi iertarea. Îţi dau un exemplu.

A putut Isus să ierte trădarea lui Iuda? Bineînţeles! Dar Iuda a considerat că soluţia la problema sa era spânzurătoarea. Ce a făcut? Crezi că Iuda îşi planificase să se spânzure? Nu! El planificase doar trădarea lui Isus. Dar păcatul a ajuns să-l stăpânească până acolo încât trădătorul nu a mai vrut să ceară iertare pentru păcatul său.

Chiar dacă Biblia declară că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit” (Romani 5:20), noi trebuie să fim atenţi şi să nu continuăm să păcătuim, pentru că avem un Dumnezeu al dragostei. Tocmai pentru că slujim unui Dumnezeu care ne iubeşte, noi ar trebui să ne îndepărtăm de păcat.

#unjocpericulos #nutejucacupăcatul

Vladimir Polanco
Vladimir Polanco
Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentPrea puțin, prea mult
Articolul următorÎnchide ușa, dar n-o trânti