Podul de flori
Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:17)
Frumuseţea clipelor de la Podul de flori mă duce cu gândul la o altă revedere, de proporţii mult mai mari şi cu implicaţii veşnice. Atunci, nu doar un popor, ci toate naţiunile, toţi îngerii şi toate fiinţele altor lumi se vor reuni pentru a serba dragostea şi măreţia lui Dumnezeu o veşnicie.
Revederea după mult timp a unei rude sau a unui prieten produce bucurie şi este ca o gură de aer proaspăt în rutina vieţii. Când însă oameni din aceeaşi familie, despărţiţi de multă vreme, se reîntâlnesc în sfârşit, evenimentul capătă semnificaţii profunde şi devine o adevărată sărbătoare.
La începutul anilor 1990, românii de pe cele două maluri ale Prutului s-au reîntâlnit după zeci de ani de despărţire. Cu această ocazie, pentru prima oară după cel de-al Doilea Război Mondial, frontiera a putut fi traversată fără acte. înmod simbolic, au fost aruncate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri. La 16 iunie 1991, s-a organizat al doilea Pod de flori, în dorinţa de a repeta experienţa.
Bucuria revederii a dat naştere la momente înduioşătoare. Emoţiile au fost de ne-descris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani de zile. Strigătele românilor de pe ambele maluri ale Prutului şi îmbrăţişările calde au strecurat în sufletele oamenilor un fior de dragoste, de sfinţenie şi de frăţie. Milioanele de flori aruncate în Prut au format un adevărat pod plutitor, simbol al frăţiei, al dorinţei de apropiere, al istoriei comune.
Lavinia Dobîndă, Bacău
