Aleksandr Serglieevici Puşkin – poet rus
Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii. (Psalmii 95:3)
Poate că vei uita numele lui Puşkin, dar vreau să rămâi cu următoarea idee: fiecare dintre noi poate deveni „cel mai”, pentru că avem un Dumnezeu care este „Cel mai”. Înainte de a închide devoţionalul, te rog să răspunzi la următoarea întrebare adresată de psalmist: „Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?” Fie ca răspunsul să facă diferenţa în viaţa ta.
Îţi aduci aminte cum a fost pentru prima oară când cineva, într-un mod oficial, ţi-a spus că eşti talentat(ă)? Pentru mine, experienţa aceasta a fost ca o rampă de lansare pentru viitor.
Vreau să ţi-l prezint în câteva cuvinte pe cel mai mare poet rus: Aleksandr Sergheevici Puşkin. S-a născut la Moscova în data de 6 iunie 1799, într-o familie de nobili de viţă veche. Tânărul şi-a câştigat renumele la incredibila vârstă de 15 ani, când a scris primul poem,„Ruslan şi Ludmila”.
Chiar dacă a fost considerat cel mai mare poet al Rusiei, Puşkin a avut provocări imense, de la interzicerea de a mai publica, prin ordin strict din partea guvernului, până la deportări în Siberia sau în nordul Rusiei. El însă nu a renunţat, ci a continuat să fie întotdeauna „cel mai”.
Opera sa cea mai reprezentativă sau chiar capodopera sa a fost romanul în versuri Evgheni Oneghin, care a adus triumful realismului în literatura rusă.
Daniel Daniluc, Hârlău (Iaşi)
