Mickey Mouse – personaj animat
Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare. (Iov 4:l2)
Azi, te invit să te gândeşti la ce-ţi place să asculţi cel mai des în căştile telefonului tău. Te rog ca, pentru câteva momente, să te întrebi dacă nu cumva sunetele „uşoare” care fac parte din lista preferinţelor tale n-au fost, cândva, cenzurate. Propune-ţi o curăţenie în gânduri şi scoate de pe portativul minţii muzica nepotrivită. Îţi doresc să experimentezi o zi cu acorduri cereşti!
În copilărie, îmi plăcea mult să mă delectez cu aventurile personajelor din desenele animate cu Mickey Mouse. În ciuda faptului că aveam un timp limitat pentru televizor, iar părinţii insistau să iubesc cărţile, visam să am parte şi eu de peripeţii ca acelea.
Pe 23 mai 1929, s-a lansat prima animaţie Mickey Mouse cu sunet, Copilul carnavalului. A fost cea de-a noua producţie din seria cu Mickey Mouse şi prima în care şoricelul vorbea.
Dincolo de faptul că a distrat generaţii întregi de copii, personajul Mickey Mouse a stârnit şi controverse de-a lungul anilor. Spre exemplu, în Germania, acest desen animat a fost interzis pentru că cenzorilor nemţi li se părea că desenele cu Mickey îi înfăţişează pe germani ca fiind personaje negative şi că încurajează sentimentele antigermane. În România, Mickey a fost interzis în cinematografe pentru că autorităţile se temeau că cei mici vor fi îngroziţi să vadă un şoarece mare cât ecranul. În Italia, Mickey a fost „acuzat” că nu încurajează (ca alte personaje ale literaturii pentru copii) spiritul imperialist al revoluţiei fasciste. A scăpat de cenzură ca prin minune, o vreme, pentru că se spune că era preferatul copiilor lui Benito Mussolini.
Multe lucruri ne plac, dar nu toate sunt bune.
Marcella Cuşnir, Chişinău
