Serghei Rahmaninov – pianist şi compozitor
Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu. (Psalmii 42;1,2)
Şi noi suntem străini pe acest pământ… Există un gol în sufletul nostru fiindcă ne este dor de casă. însă, aşa cum spunea Dwight Moody, „cerul este la doar câteva cuvinte depărtare”. Atunci când simţi că grijile, tristeţile şi problemele te copleşesc, înalţă-ţi gândurile spre cer şi vei avea parte de o pregustare a momentelor pe care le vei petrece timp de o veşnicie acasă.
„Omul care nu zâmbea niciodată” Serghei Rahmaninov s-a născut pe data de 1 aprilie 1873 în localitatea Oneg (Rusia). Dacă pentru contemporanii săi, Rahmaninov a fost „pianistul secolului” pentru noi, el este autorul unora dintre cele mai frumoase pagini de concert dedicate pianului, instrumentul care i-a adus o faimă mondială.
După Revoluţia Bolşevică din 1917, Rahmaninov a fost nevoit să părăsească Rusia, America devenind căminul său pentru tot restul vieţii. Deşi a avut o bogată activitate concertistică, el s-a simţit în permanenţă un exilat, un străin. Rusia lipsindu-i profund. Faptul acesta a avut un efect devastator asupra puterii sale creatoare, lucrările compuse în SUA fiind puţine la număr.
Spre sfârşitul vieţii, melancolia şi dorul după meleagurile natale au devenit aproape insuportabile, astfel încât, într-un ultim gest disperat, Rahmaninov a comandat, contra unei sume enorme, un pui de mesteacăn din Rusia, care a fost plantat în curtea reşedinţei sale. Şi-a dorit foarte mult să fie înmormântat la rădăcina acestui copac „de acasă”. Trist, mai însingurat ca niciodată (fiind, paradoxal, o celebritate), compozitorul a murit în data de 28 martie 1943.
Luana Bărbuceanu, Craiova
