Constantin Brâncuşi – sculptor
Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! (Psalmii 51:10)
Scopul lui Dumnezeu este ca fiecare dintre noi să devenim opere de artă. Pentru asta însă, avem nevoie de prelucrare, un proces dureros de cele mai multe ori. Caracterul nostru trebuie cioplit cu mustrări, eşecuri, neajunsuri sau greutăţi. Când „opera” este gata, realizezi însă că a meritat. Lasă-L pe Dumnezeu să te sculpteze şi astfel vei deveni o operă de artă.
Orice operă de artă a avut nevoie de timp, efort şi suferinţă pentru a fi realizată. Lucrurile frumoase au fost realizate întotdeauna cu multă trudă.
Născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa (Gorj), Constantin a fost al şaselea copil al lui Radu Nicolae şi al Măriei. În timp ce lucra ca ucenic în Craiova, şi-a făcut cunoscută îndemânarea la lucru manual prin construirea unei viori din materialele găsite în prăvălie. A fost înscris cu bursă la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova. Încet-încet, a devenit cunoscut si apreciat în ţările europene, mai ales în Franţa, unde şi-a petrecut o parte din viaţă.
Brâncuşi a participat la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Franţa, SUA, Elveţia, Olanda şi Anglia. Printre cele mai cunoscute sculpturi ale lui sunt: „Coloana infinitului”, „Poarta sărutului” „Domnişoara Pogany” etc.
Din 1963 până azi, au fost publicate în toată lumea peste 50 de cărţi şi monografii şi mii de studii şi articole despre Brâncuşi, care statornicesc locul lui ca artist genial şi chiar ca „unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou). În 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria: „Brâncuşi a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure.”
Emanuela Ţică, Arad
