Thomas Alva Edison – inventatorul becului
Voi sunteti lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. (Matei 5:14)
Numărul experimentelor pentru realizarea becului este mare, iar unele dintre materialele utilizate pentru confecţionarea filamentului, aparent banale. Rezultatul final a strălucit însă la propriu. Într-un mod asemănător, fiecare dintre noi trebuie să trecem prin diverse situaţii şi, oricât de grele sau banale ni s-ar părea, să nu uităm că marele Inventator doreşte să luminăm în jurul nostru şi, la final, să ajungem la o strălucire ca aceea a stelelor.
Încearcă să-ţi imaginezi lumea din jurul tău fără becuri! […] Cam întuneric, nu-i aşa? Suntem atât de obişnuiţi cu prezenţa luminii artificiale, încât doar în cazul unei pene de curent realizăm cât de dependenţi suntem de aceasta.
Numele lui Thomas Alva Edison (născut pe 11 februarie 1847, în statul Ohio) face ca în minţile multora dintre noi să „se aprindă un beculeţ”. Educat de către mamă, pentru că directorul şcolii îl trimisese acasă fără diplomă de patru clase, dar fiind un curios înnăscut şi un cititor neobosit, Edison a reuşit să devină inventatorul cu cea mai mare contribuţie pentru timpurile moderne, prin cele 1400 de brevete pentru invenţii principale şi 1500 de invenţii secundare.
În ceea ce priveşte inventarea becului, aceasta a fost provocarea care a stat la baza uneia dintre cele mai faimoase replici ale sale: „Geniul presupune 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie.” Edison a trebuit să facă peste 10 000 de experimente, timp de mai multe luni (încercând filamente din bumbac, hârtie, carton, bambus, cărbune etc.) pentru a descoperi filamentul care, supus curentului electric, poate să ofere lumină o perioadă cât mai lungă de timp.
Valentin Dinu, Orbească (Teleorman)
