Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare.
Deuteronomul 33:27
Fetița cu părul roșcat ca o căpșună a țâșnit în sala de studiu biblic pentru copii, chiar în dimineața în care absența neașteptată a instructoarei m-a transformat pe loc într-o instructoare suplinitoare reticentă – pentru un singur copil de trei ani.
– Unde e instructoarea mea? Pot să mă joc cu ursulețul Tiny?
I-am întins Oliviei un ursuleț mic de pluș, sperând că se va liniști. Nu avusesem timp să scot figurinele de pe panoul flanelografic. O inspecție rapidă a sertarului cu materiale a scos la iveală doar câteva foi rătăcite, un capsator și niște carioci aproape uscate. Trecuseră ani buni de când predasem ultima dată, așa că rolul acesta îmi părea stângaci.
După lecția biblică, am început să lucrăm la un mic proiect manual. Întinzând mâna după o cariocă scăpată, am observat ceva la celălalt capăt al mesei: o fotografie veche, într-o ramă albă.
Am zâmbit la vederea acelei imagini din copilăria mea: Isus, cu o fetiță în brațe, înconjurat de oameni îmbrăcați în stilul anilor ’50. Când eram mică, mă imaginam naiv în locul acelei fetițe, cuprinsă de pace și protejată. Am alungat amintirile și am așezat fotografia în fața Oliviei.
Isus a spus odată: „Lăsați copilașii să vină la Mine.” Dar, prin credință, Olivia părea deja „acolo”. Acolo unde stătusem și eu odată, fără să-mi fi imaginat vreodată cât de încăpătoare e acea îmbrățișare, cât de largă e cuprinderea acelor brațe, cât de veșnică e acea ocrotire.
Dumnezeule veșnic, tocmai mi-ai amintit, prin credința unui copil, că fetița din mine – acum îmbătrânită și văduvă – e încă în siguranță în brațele Tale veșnice.
autor: Carolyn Rathbun Sutton
