UN TEST AL SUPUNERII

Acum, dacă veți asculta glasul Meu…, veți fi ai Mei dintre toate popoarele.
Exodul 19:5

Îmi petrec verile în nordul statului Michigan, SUA, lângă Lacul Superior, unde pot fi găsite agate frumoase. Îmi place să le caut și găsesc câte ceva aproape de fiecare dată când merg în căutarea lor. Într-o zi, am găsit o agată frumoasă; era cea mai bună pe care o găsisem în acea vară. Apoi, prin minte mi-a trecut un gând: Trebuie să o dai pe asta! M-am certat cu mine, însă nu am putut scăpa de acel gând. Apoi un alt gând: Vrei să mai găsești vreodată o altă agată?

Mi-am amintit de o conversație recentă cu Domnul. Îl asigurasem că nu idolatrizam agatele. Îmi plăcea doar să le găsesc pentru că El le făcuse, erau frumoase și fiecare era unică. Am crezut că mă testa acum. Dar cui ar trebui să i-o dau? Mai multe persoane mi-au venit în minte.

Apoi, am observat un cuplu pe plajă, căutând pietre. Ea stătea pe scaunul cadrului care o ajuta să meargă și am știut imediat că era pentru ea. Când i-am întrebat dacă ei căutau agate, bărbatul a spus: „Da, dar nu am găsit încă niciuna.” I-am înmânat femeii agata albă și i-am spus că Domnul mă îndemnase să i-o dau. Ea a părut surprinsă când a luat-o. A spus că este frumoasă și mi-a mulțumit. Mi-a spus că avea probleme cu spatele și că veniseră la plajă doar ca să iasă și să se distreze.

Când am plecat, un sentiment copleșitor de bucurie mi-a inundat sufletul și lacrimile mi-au umplut ochii. Era incredibil să mă gândesc că Dumnezeu m-a folosit pentru a transmite un mesaj de încurajare unei necunoscute. Să-i spun că El Se gândește la ea în durerea ei. El a văzut-o și a iubit-o.

Am continuat să caut pietre, ochii mei scanând plaja. Devenise un obicei deja. Apoi, am văzut-o. O piatră rafinată, cu un model de vârtejuri care se înfășurau în jurul unor mici găuri. Un dar special de la Dumnezeu, care mi-a amintit instantaneu de Noaptea înstelată a lui Van Gogh.

Poate că nu pare mare lucru pentru majoritatea oamenilor, dar dăruirea agatei albe a fost un lucru important, chiar dacă am multe. Totuși, cel mai important a fost să fiu folosită de Dumnezeu pentru a binecuvânta unul dintre copiii Săi. Sunt atât de bucuroasă că am ascultat! Binecuvântarea ascultării este mai mare decât orice agată. În plus, când vom ajunge în cer, voi primi o piatră albă din mâna lui Isus Însuși!

autor: Susan Erickson

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor