Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, L-ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl veți cunoaște; și L-ați și văzut.
Ioan 14:7
Cu toții am călătorit dintr-un loc în altul și, când vine vorba de călătorii, există o credință amuzantă și des repetată, conform căreia femeile cară mai mult bagaj decât bărbații. Nu știu cât este de adevărat. Ce știu sigur este că, atunci când călătorim, ne dorim cu toții să ne simțim relaxați, să avem mâncare bună sau gustări, haine confortabile și muzică sau cărți bune care să ne ajute să treacă timpul – în funcție de cât durează drumul.
În capitolul 14 din Ioan, Isus ne amintește cât de mult ne iubește. Era timpul să moară pe Calvar, iar El știa cât de triști și nesiguri se simțeau ucenicii. Ei Îl iubeau, și El îi iubea. I-a reasigurat că merge să le pregătească un loc și le-a promis că Se va întoarce să-i ia, pentru a trăi împreună cu El într-un loc minunat. De fapt, El avea să pregătească locuințe veșnice, special pentru ei.
Nu e niciodată ușor să te desparți de cei dragi – e un moment adesea dulce-amărui. Nici pentru Isus nu a fost ușor să-Și lase urmașii, dar venise timpul să împlinească ceea ce era necesar pentru mântuirea noastră. El i-a mângâiat spunând: „Să nu vi se tulbure inima! Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine!” (Ioan 14:1). Ucenicilor le rămânea doar să creadă și să continue să-L urmeze. Isus le-a promis că, dacă Îl cunosc pe El, Îl cunosc și pe Tatăl (vezi Ioan 14:7).
Chiar dacă am pierdut persoane dragi, să nu ne tulburăm, ci să credem că Isus Se va întoarce și va restaura tot ce am pierdut, când cei morți în Hristos vor fi înviați. Ne-a lăsat Duhul Sfânt să ne fie Mângâietor și Călăuză ori de câte ori suntem tulburați.
Îmi place imnul „Privesc cu dor spre Canaan”, în special refrenul:
„Gândul meu zboară ne-ncetat
Spre acel cămin binecuvântat
Când voi ajunge la liman,
În doritul Canaan!”
Între timp, dragile mele, să călătorim fără bagaje. Isus este cu noi și, în curând, va veni să ne ia acasă, unde vom trăi în locuințele pregătite de El – pentru totdeauna.
autor: Nokukhanya Ncube
