Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.”
2 Corinteni 12:9
M-am confruntat cu infertilitatea. M-am rugat, am postit, am mâncat sănătos și am făcut exerciții fizice. Am urmat „leacuri băbești” și am luat medicamente. În cele din urmă, m-am predat. Rugăciunea mea a fost: „Încă trei luni, Doamne. Dacă nu este voia Ta pentru mine să rămân însărcinată, oprește acest lucru și dă-mi pace.”
Prima lună – nimic. Am plâns. A doua lună – tot nimic. Eram tristă. În a treia lună, eram OK. Acceptasem situația și nu eram furioasă. Eram pur și simplu pregătită să-mi continui viața. În timp ce făceam ordine în dulapul cu tratamente de fertilitate, am observat ultimele două teste de sarcină din ce rămăsese. Ei bine, asta a fost. Mai bine le folosesc și pe astea. Așa că am făcut un test. Rezultatul: pozitiv.
Treisprezece ani mai târziu… Fiica mea era bolnavă de un an, cu simptome care se agravau treptat. Doctorul a spus că operația era cea mai bună opțiune. Nu urma să-i rezolve problema, dar ar fi împiedicat înrăutățirea. Cu toate acestea, exista posibilitatea să aibă dureri. Situația devenise gravă și avea nevoie de intervenție imediată. Apoi urma să învețe acasă aproximativ un an și să reînvețe cum să meargă. Am menționat că ar putea avea în continuare dureri? Cum putea fi asta o soluție? Nu! Nu-mi venea să cred ce se întâmplă. „Doamne, trebuie să repari Tu asta!”
De multe ori așa ne simțim. Dumnezeu ne binecuvântează, dar viața pare că se răstoarnă și ajungem să ne simțim blestemați. Jobul visurilor ne stresează atât de tare, încât ne cade părul. Bărbatul atrăgător pe care l-am luat de soț a devenit sursa nefericirii noastre. Postul pentru care ne-am rugat la biserică a devenit o povară. Lucrurile se schimbă, oamenii se schimbă și ne simțim prăbușite într-o temniță a disperării, cerând eliberare de la Dumnezeu. „Repară, Doamne!” devine strigătul nostru constant. „Nu mai pot!”
Atunci, Dumnezeu ne deschide brațele și ne mângâie: „E OK, fiica Mea. Harul Meu îți este de ajuns. Te-am prins. Puterea Mea se desăvârșește în slăbiciunea ta. Sunt aici pentru tine și voi fi mereu. Totul va fi bine.”
Viața este grea, dar ne putem consola cu promisiunea că nu suntem niciodată singure, pentru că Dumnezeu a spus că nu ne va părăsi niciodată. Nu trebuie să ducem poverile singure. Când viața amenință să ne copleșească, să ne întoarcem la Isus, să ne încredem în El și să-L lăsăm să ne poarte prin încercările vieții.
autor: Kathy-Ann Best
