Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, și voi preamări Numele Tău în veci.
Psalmii 86:12
Apelez la Dumnezeu pentru orice. Orice! Și aici apare problema. Am observat că relația mea cu Dumnezeu a devenit una în care tot cer! Cer! Cer! Viața este plină de probleme, situații, griji și poveri. Nu pot să le rezolv pe toate singură.
Isus mi-a spus să arunc toate grijile asupra Lui, pentru că Lui Îi pasă de mine (1 Petru 5:7, parafrazare personală). De asemenea, a spus că trebuie să-I aduc toate poverile mele, și El îmi va da odihnă (Matei 11:28, parafrazare). Accept mereu această invitație.
Problema este că uit să-L laud pe Dumnezeu. Uit să-I mulțumesc la fel de des cum Îi cer lucruri. De exemplu, mă urc într-un avion și mă rog ca Dumnezeu să mă ocrotească în timpul zborului. Dar, după ce aterizăm, în agitația debarcării, uit să-I mulțumesc pentru călătoria în siguranță. Iau grija Lui ca pe un lucru de la sine înțeles.
În Psalmii 50:23, Dumnezeu spune: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește.” Conexiunea mea cu Dumnezeu trebuie să fie una de închinare și laudă. El mi-a răspuns la rugăciuni. M-a binecuvântat. Lucrările mâinilor Sale sunt pretutindeni în jurul meu. El face atâtea lucruri posibile. Îi pasă de lucrurile mici din viața mea. Chiar și atunci când ceva pare prea mărunt ca să I-l cer, Lui Îi pasă. Prezența Lui mă înconjoară. Trebuie să-L laud.
E ușor să-L chemăm pe Dumnezeu când lucrurile merg prost, dar, când totul se rezolvă, uităm adesea că Dumnezeu este motivul pentru care s-au rezolvat. E ușor să credem că totul a ieșit bine datorită eforturilor noastre. Deși munca este importantă, numai prin mâna lui Dumnezeu reușim ceea ce, altfel, ar fi imposibil.
Îl laud pe Dumnezeu datorită relației mele cu El – o relație care trebuie să se reflecte în tot ce fac. Atunci, lumea Îl va vedea pe Isus în mine și va dori să afle mai multe. Voi fi un martor al iubirii lui Dumnezeu. Totul începe cu a-L lăuda pe Dumnezeu și a-I da slavă.
autor: Shirley C. Iheanacho
