AJUTOR!

Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.
Ieremia 33:3

În timp ce țineam momentul devoțional la unul din cursurile de masterat, un coleg m-a întrebat: „Dacă Dumnezeu te-ar chema să fii directoarea școlii, care ar fi răspunsul tău?” Am răspuns ezitant: „Doamne, echipează-mă!” A doua zi, am primit o scrisoare de la coordonatorul meu de masterat. Mâinile au început să-mi tremure când am aflat că fusesem numită de comisia de educație noua directoare a școlii. Cu ezitare, am acceptat chemarea. O, cât de mult am resimțit lipsa de experiență! Plângeam de multe ori și mă temeam de ce s-ar putea întâmpla cu școala sub conducerea mea. Ținând Biblia în mână, am citit versetul de astăzi, iar acesta mi-a dat pace și speranță. Această responsabilitate grea, pe care o preluam cu doar o săptămână înainte de începerea școlii, deci aveam foarte puțin timp la dispoziție pentru a pregăti totul, m-a panicat. Nu am știut ce să fac atunci când pandemia de Covid-19 a reprezentat o provocare grea pentru școli.

Atunci când Departamentul de educație a trimis un memorandum tuturor școlilor publice și private în care se specificau pregătirile necesare pentru clasele în care urmau să se desfășoare activități față în față limitate, printre cerințele numeroase se număra și existența a două uși în sălile de clasă respective. Acest lucru reprezenta o mare problemă. Cu puțin peste o sută de elevi, de unde ar fi găsit școala resursele financiare pentru a susține această necesitate? Chinuită, mi-am revărsat inima în rugăciune către Dumnezeu și I-am spus nevoia mea.

Erau momente în care stăteam câte o oră în sala de rugăciune a școlii plângând în fața lui Dumnezeu, și în acele momente am simțit brațele Lui iubitoare în jurul meu. Am fost cuprinsă de pace, în ciuda provocărilor uriașe cu care venea această responsabilitate. Așa cum se aprobase de către consiliul școlii, memorandumul Departamentului de educație trebuia respectat, în ciuda conturilor aproape goale ale școlii. Am scris scrisori către donatori și m-am rugat la Dumnezeu, invocând făgăduința Lui că va purta de grijă. Din fericire, El mi-a răsplătit credința și ne-a împlinit toate nevoile. Cei cărora le-am scris scrisori au răspuns pozitiv. Donatorii au adus personal materialele necesare. Un părinte, care era de altă confesiune, a donat o sumă substanțială. Ne-am bucurat cu toții când, după inspecția programată, Departamentul de educație ne-a aprobat cererea de a avea o clasă în care activitatea didactică să se desfășoare față în față, dar să fie limitată. Astăzi, acele săli de clasă cu două uși îmi amintesc în mod constant că Dumnezeu este credincios. Cu adevărat, El răspunde la rugăciuni.