Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.
Filipeni 2:3-4
Era ziua mea de naștere, iar colegii mei de serviciu îmi organizaseră o masă de sărbătoare. Întotdeauna încercau să aranjeze în așa fel, încât astfel de evenimente să fie o surpriză, dar nu mai erau o surpriză pentru nimeni. Toată lumea știa că, la un moment dat în cursul săptămânii în care era aniversarea lor, colectivul format din nouă femei și un singur bărbat se va reuni pentru a sărbători persoana respectivă. Eram aproape ca o familie.
Deși nu obișnuiam să oferim cadouri în timpul acestor aniversări, din anumite motive, colegii s-au gândit că ar fi bine să-mi ofere un cadou de ziua mea. Cu contribuția tuturor, un coleg de serviciu a pregătit un poster pe care să mi-l prezinte. Acesta enumera pe verticală majoritatea rolurilor pe care ei considerau că le am în societate: fiică, soție, mamă, soră, mătușă, prietenă, colegă, cetățean etc. În partea de jos a listei se afla cuvântul „persoană”. Colega care mi-a prezentat cadoul mi-a spus că doreau să păstrez posterul în biroul meu ca o amintire constantă a mesajului pe care au vrut să mi-l transmită. Ea a recunoscut că ordinea în care erau enumerate rolurile nu avea nicio legătură cu performanța mea în fiecare categorie – cu excepția ultimei categorii –, deoarece ei credeau că încerc să fiu cea mai bună în oricare dintre roluri.
Mi-a spus că mesajul lor pentru mine era legat de ultimul rol de pe listă: persoană. Potrivit colegilor mei, eu mă puneam pe mine însămi ultima pe listă, iar dorința lor era ca eu să depun eforturi pentru a muta „persoana” în fruntea listei.
Trebuie să recunosc că am fost onorată să fiu percepută ca o persoană altruistă. Dar mă simt bine să fiu ultima pe listă. Acesta este exemplul pe care ni l-a lăsat Hristos, așa cum este subliniat în Filipeni 2:5-6. Deși există unele circumstanțe în viață care ne cer să acordăm atenție sinelui pentru a-i putea sluji mai bine pe ceilalți, ca femei creștine, nu trebuie să ne gândim tot timpul la ideea de a pune „sinele” pe primul loc.
Când vom ajunge în cer, nimeni nu va regreta că nu s-a pus pe sine primul sau prima pe listă. Nu este nicio rușine să fii ultimul sau ultima. La urma urmei, Isus ne amintește că „cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă” (Matei 20:16).
Evelyne Izeogu
