Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.
1 Petru 3:12Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
Ioan 11:40
Situația nu avea absolut niciun sens! Cum a putut Dumnezeu să permită să se întâmple așa ceva? Aceasta nu era o încercare obișnuită și erau momente în care se simțea amorțită, din toate punctele de vedere. Respinsă, disprețuită, abuzată, trădată și ridiculizată de familie, de rude, de biserică și de asociații ei. Se simțea pierdută și singură. Oare era atât de nedemnă încât merita această soartă? În noua ei „casă”, și-a început devoționalul în mașină, în timp ce aștepta la barieră să treacă, în viteză maximă, trenul de dimineață. De ce mă mai închin Lui, se întreba ea, când pare că El m-a abandonat?
Apoi și-a amintit de încurajarea pe care o primise de la o prietenă cu câteva luni mai devreme, care îi spusese să nu renunțe la Dumnezeu chiar dacă rugăciunile ei nu păreau să se afle pe lista celor care „primeau răspuns”. O urmărea cu insistență amintirea celor doi frați spirituali ai ei, Iosif și Iov. Pe măsură ce contempla viețile lor, și-a dat seama că ceea ce aveau în comun, în ciuda faptului că înduraseră, asemenea ei, suferințe imense, era hotărârea lor fermă de a-L sluji pe Dumnezeu. Se hotărâseră să se încreadă în grija Lui iubitoare, indiferent de situație. Cu mintea fortificată și cu spiritul întărit, ea și-a încheiat devoționalul cu speranța reînnoită că Dumnezeu o va ajuta să treacă peste această încercare.
Același Dumnezeu a așezat-o direct pe inima cuiva. În felul Său misterios, El S-a folosit de acel cineva pentru a declanșa un lanț miraculos de evenimente. A plecat de pe străzi și și-a găsit un loc de muncă. Ca un vultur care se ridică din ce în ce mai sus, ea a învățat să aștepte cu încredere intervențiile și îndrumările Domnului. El nu o părăsise și, din fericire, ea nu renunțase la El. Fără un acoperiș deasupra capului și fără un loc de muncă, oricum ar fi fost acesta, cu mângâietori mizerabili și cu acuzatori falși, credința ei fusese pusă la încercare și dovedită. Acum știa, dincolo de orice îndoială, că, indiferent de circumstanțe, Dumnezeu era Răscumpărătorul ei, Tatăl ei – iar ea era copilul Lui.
Cu ce te confrunți tu astăzi, copil al lui Dumnezeu? Temerile tale sunt copleșitoare? Dumnezeu are privirea îndreptată continuu asupra ta. El nu te-a abandonat. El îți spune acum: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ” (Psalmii 46:10).
Cloreth S. Greene
