Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră.
Psalmii 68:19
Era o zi ca oricare alta când m-am întâlnit cu una dintre fostele mele colege de liceu, în timp ce mă plimbam prin centrul orașului. Am salutat-o și am schimbat câteva amabilități și am împărtășit câteva amintiri vechi. Și-a amintit cu plăcere de orientarea mea creștină și, încurajată de amintirile ei bune, am invitat-o să viziteze biserica noastră în Sabatul următor. A venit și, deși a părut să se bucure de slujbă, nu s-a mai întors niciodată.
Câțiva ani mai târziu, drumurile noastre s-au intersectat din nou. În timp ce eram ocupate să depănăm amintiri, m-a întrebat: „Îți amintești când am venit la biserica ta și m-ai întrebat dacă poți să‑mi ții copilul în brațe pentru o vreme? În acel moment, m-am simțit ca și cum o povară uriașă a fost ridicată de pe umerii mei, deoarece copilul meu a trecut de la mine în brațele tale! Părea că toate poverile mele au fost ridicate de o Putere atotputernică. Cât de mult m-am bucurat de acel moment!” Am fost uimită să îi aud cuvintele și m-am simțit smerită de o afirmație atât de neașteptată. Am recunoscut cu sinceritate că nu-mi aminteam acel gest, deși iubeam cu adevărat copiii, mai ales bebelușii. Întotdeauna a fost o bucurie să-i legăn în brațele mele, să le simt moliciunea și confortul de a fi aproape de ei. După o vreme, în timp ce continuam să discutăm, memoria mea încețoșată și-a amintit că pe atunci ea ținea în brațe un băiețel, dar nimic mai mult.
„Încă îmi amintesc cu claritate acel sentiment fără precedent de eliberare de poverile mele”, a repetat ea. „Și tu ai fost cea care m-a făcut să mă simt atât de ușurată.” I-am spus încă o dată că nici măcar nu-mi amintesc să fi făcut așa ceva, dar am profitat de ocazie pentru a-i împărtăși faptul că Dumnezeu, care o iubește foarte mult, S-a folosit de mine pentru a-Și extinde dragostea față de ea.
Dacă simplul act de a ține în brațe copilul unei mame obosite a exercitat o influență atât de puternică, am face bine să urmăm zilnic sfatul: „Găsește-ți timp pentru a mângâia o altă inimă, pentru a binecuvânta cu un cuvânt bun și încurajator pe cineva care se luptă cu ispita și, poate, cu necazul.” În această binecuvântare a persoanei de lângă tine prin cuvinte încurajatoare și pline de nădejde, îndreptându-i atenția și speranța spre Purtătorul de poveri, s-ar putea ca tu însăți să găsești, în mod neașteptat, pace, fericire și mângâiere.”*
Purtătorul nostru de poveri ne invită să Îi urmăm exemplul și să îi binecuvântăm pe alții cu dragostea Sa.
*11MR nr. 916, p. 358.3 – E.G. White.
Viorica Avrămiea
