Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea, în slăbiciune, este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
2 Corinteni 12:9,10
Nu îmi place să eșuez. Când mi se întâmplă, este ușor pentru dușman să mă treacă de la eșec la a mă simți un eșec. Iar apoi o pot lua pe o spirală descendentă către rușine și simțământul că nu sunt îndeajuns și că sunt gata să renunț.
Dar ce se întâmplă când Dumnezeu răscumpără și chiar Se folosește de eșecurile noastre?
Citeam istorisirea lui Petru, ucenicul lui Isus, când a mers pe apă. Adesea, când este povestită, Petru este dat ca exemplu negativ, pentru că și-a luat ochii de la Isus și s-a scufundat în valurile învolburate. (Personal cred că trebuie să îl apreciem că a avut curajul să pășească afară din barcă – poate că s-a scufundat la final, dar, în afară de Isus, el este singurul care a mers pe apă!) Dar ce s-ar fi întâmplat dacă nu și-ar fi luat ochii de la Isus și ar fi mers până la El și apoi ar fi mers cu Isus înapoi către barcă? Cum ar schimba asta istorisirea? Ce s-ar fi întâmplat mai departe?
Îmi imaginez că ucenicii ar fi bătut palma cu Petru și l-ar fi ovaționat. L-ar fi bătut pe spate și istorisirea ar fi ajuns repede să fie doar despre Petru și despre ceea ce a făcut el. Dar, pentru că Petru a eșuat, istorisirea se concentrează asupra lui Isus și asupra a ceea ce face El. Ne spune că Dumnezeu este un Dumnezeu care Se apleacă și ne prinde atunci când ne scufundăm – chiar dacă este din vina noastră. Prin eșecul lui Petru, ucenicii și acum noi toți cei care citim această istorisire mulți ani mai târziu, suntem încurajați să știm că Isus ne iubește atât de mult. Vedem o licărire a puterii și măreției lui Dumnezeu și a dragostei Lui puternice.
În slăbiciunea lui Petru vedem puterea lui Dumnezeu. Și asta ne aduce speranță și curaj.
Așa că, în timp ce dușmanul dorește să folosească eșecurile noastre ca să ne descurajeze și să ne doboare inimile, Dumnezeu vrea să folosească eșecurile noastre ca să ne încurajeze atât pe noi, cât și pe alții să ne încredem în faptul că El este un Dumnezeu care Se apleacă, ne ridică și ne pune înapoi pe picioare.
Sunt recunoscătoare.
autor: Tamyra Horst
