Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!
Luca 12:24
Iată-mă plângându-mă din nou. Știu că Dumnezeu niciodată nu Își pierde răbdarea cu noi, dar, imediat ce plângerea mi-a ieșit de pe buze, am devenit deodată conștientă de faptul că, în timp ce îmi vărsam nemulțumirea cu privire la lucrurile care nu mergeau cum trebuie, neglijasem să îmi amintesc multele ocazii în care Dumnezeu a avut grijă de mine chiar atunci când am avut nevoie.
Un asemenea incident avusese loc cu câteva luni mai devreme, în timp ce mă luptam cu o problemă financiară la școală. Pentru a mări problema, am adăugat listei mele de supărări nevoia de bani pentru a trece de săptămâna care urma. M-am rugat sau, mai degrabă, m-am plâns și m-am certat cu Dumnezeu pe parcursul întregii săptămâni, ajungând chiar supărată cu privire la situația grea a lipsei de bani în care mă aflam și care devenise o caracteristică a vieții mele academice. Într-o potrivire de situație aproape comică, am primit atunci un telefon de la un membru de familie al unui conațional, de la școală, care avea nevoie să îi fac o favoare. „Sigur, nicio problemă”, am spus. „Pentru asta suntem compatrioți!”
Persoana mi-a răspuns: „O parte din bani sunt pentru tine. Scuze că nu sunt mai mulți.” Scuze că nu sunt mai mulți? Era mai mult decât îndeajuns pentru nevoile mele personale! În acel moment, I-am mulțumit lui Dumnezeu cu o fervoare pe care nu o avusesem cu două secunde mai devreme.
Cât de ușor uităm multele ocazii în care El a avut grijă de noi, ne-a scăpat din situații imposibile și ne-a susținut atunci când părea că nu avem nicio cale de ieșire! Îi dăm slavă pentru victoria câștigată – fie că este mică sau mare, iar apoi, după doar câteva minute, uităm minunile pe care El le-a făcut și începem să ne construim lista de plângeri din nou. Viața este plină de provocări și niciodată nu vom trăi complet liniștiți până când Isus nu Se va întoarce să ne ia acasă, dar putem fi siguri că Dumnezeul care hrănește păsările, trimite ploaie plantelor și continuă să ne ofere oportunități cu fiecare zori de zi, va continua să aibă grijă de noi atunci când avem cea mai mare nevoie. Data viitoare când ne vom gândi să ne plângem, să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut pentru noi în trecut, și să ne rugăm cu credință, știind că El Se va îngriji de noi, copiii Lui, încă o dată.
autor: Olivia D. Valentine
