Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Psalmii 121:1,2
Cu mulți ani în urmă, când soțul meu era doar un adolescent, părinții lui au schimbat casa pe care o aveau într-un orășel universitar cu o fermă de 65 de hectare așezată printre dealuri. A fost un loc bun pentru el pentru că, atunci când a terminat liceul, s-a angajat la un gater și mai târziu ca șofer pe un camion de cherestea. După ce a servit câțiva ani în Forțele Aeriene, s-a întors la fermă și a început să lucreze pe cont propriu în exploatarea forestieră. După ce ne-am căsătorit, am cumpărat 49 de hectare din fermă și am decis că acesta este un loc bun pentru a ne crește familia.
Timp de câțiva ani, am lucrat în exploatarea forestieră în timpul verii și al toamnei, dar, când venea sezonul ploios, căutam o climă mai uscată. Timp de mai mulți ani, am mers în diferite locuri din Mexic, iar apoi am auzit de o nouă școală care se înființa în zona muntoasă din sudul Mexicului. Acolo, am găsit un loc unde puteam lucra ca voluntari. Soțul meu ajuta la tăiatul lemnelor pentru gater și aducea provizii din oraș la școală. Mai târziu, când copiii noștri au intrat la școală, eu am ajutat predând limba engleză ca limbă străină. Cei trei copii ai noștri au terminat școala acolo și au plecat la colegiu.
Cu trei copii la facultate aveam nevoie să petrecem mai mult timp lucrând, așa că am petrecut mai mult timp la ferma noastră de la poalele dealurilor. Și tot acolo locuiam când am primit mesajul: „Nu veni în oraș. Ești prea în vârstă. Și trebuie să ai grijă de cineva care este prea în vârstă.” Da, anii trecuseră, iar soțul meu nu se mai simțea în siguranță să conducă mașina la vârsta de nouăzeci și nouă de ani. Eu mergeam în oraș o dată pe săptămână pentru a ajuta la biserică și a mă ocupa de treburile curente. Dar soțul meu se îngrijora întotdeauna până când ajungeam înapoi acasă. În timp ce mulți alți oameni au fost stresați de restricțiile impuse în timpul pandemiei de COVID, noi ne aflam deja într-un loc sigur. Eram împreună și mi-am ocupat timpul gătind, făcând curățenie și îngrijind de soțul meu. Timp de trei luni nu am mers în oraș. A fost un timp fericit pentru noi, și încă o dată am fost recunoscători pentru casa noastră dintre dealuri. Cu ani în urmă, nu am realizat ce binecuvântare va fi pentru familia noastră, dar Domnul a avut grijă de noi.
autor: Betty J. Adam
