Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.
Psalmii 91:11
Împreună cu soțul meu, Abel, care este pastor, discutam entuziasmați de luni de zile despre planurile noastre de a participa la o convenție a slujitorilor bisericii în Austin, Texas, iar apoi să mergem în San Antonio, pentru A Șaizecea Sesiune a Conferinței Generale, care se ține la fiecare cinci ani, în luna iulie. Privim ca o mare binecuvântare faptul că aparținem familiei mondiale a bisericii și întotdeauna este o plăcere să ne întâlnim cu mulți oameni cunoscuți în timpul săptămânii de întâlniri. Am avut o bucurie specială datorită invitației amabile a unor prieteni de a sta în casa lor spațioasă din San Antonio.
În seara în care am ajuns, am observat, și i-am arătat și soțului meu, că baia de oaspeți era aproape de scări. Acea informație ar fi trebuit să îmi ghideze picioarele către baie în timpul nopții, dar nu a făcut-o. Am făcut un pas greșit și m-am rostogolit pe toate cele paisprezece trepte, aterizând grămadă jos.
Soțul meu a auzit zgomotul înfricoșător și s-a grăbit să coboare scările, găsindu-mă întinsă într-o baltă de sânge. Prima lui impresie a fost că murisem și că el era acum văduv. Chiar și după ce s-a dovedit că eram într-adevăr vie, toți din casă se așteptau ca accidentul să fi cauzat niște coaste rupte, ori șoldul, mâna sau piciorul rupte sau toate. După ce o ambulanță m-a dus de urgență la spital, doctorul a descoperit că îmi fracturasem doar încheietura mâinii stângi și degetul inelar. Mi-a pus încheietura mâinii în ghips și mi-a bandajat rănile de la cap.
Am fost ținută sub observație la spital câteva zile. Când un asistent mi-a testat abilitățile cognitive a doua zi m-a felicitat că am trecut cu bine interogatoriul de treizeci de minute. Nu era nimic în neregulă cu creierul meu, însă am avut nevoie de ceva terapie mai târziu pentru a-mi recăpăta mobilitatea încheieturii și a degetului.
Mulți oameni se îndoiesc de Dumnezeu atunci când îi lovește o tragedie. Se întreabă dacă lui Dumnezeu chiar Îi pasă de ei. Chiar și eu I-am pus întrebări lui Dumnezeu, și sunt o urmașă a Sa – chiar o soție de pastor! Totuși, căzătura aceea pe scări, în care viața mi-a fost păstrată, îmi amintește să Îi mulțumesc lui Dumnezeu, în fiecare zi și din inimă, pentru că mi-a arătat că El mă iubește cu adevărat și mă protejează. Din această cauză soțul meu spune că sunt soția lui cu o viață nouă, soția lui minune.
autor: Ofelia A. Pangan
