După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”
Ioan 20:22
Sufeream de multe luni de o boală venoasă. Doctorii îmi spuseseră că era posibil să mă vindec, însă nu într-un timp scurt, întrucât astfel de probleme se vindecă mai greu. De asemenea, pot produce durere și suferință. Am stat multe zile în casă, ducând o viață total diferită de stilul meu obișnuit, activ, rapid. Faptul că a trebuit să încetinesc ritmul și să aștept vindecarea mi-a creat oportunitatea să mă vindec nu doar din punct de vedere fizic, ci și mintal, și spiritual. Am reflectat asupra bunătății și harului lui Dumnezeu, dar m-am și rugat zilnic pentru vindecare deplină.
Într-una din zilele acestei perioade, o prietenă m-a scos la plimbare, așa că m-am bucurat de o schimbare de peisaj și încărcarea bateriilor sufletești. Am mers într-un oraș vechi, aproape de mare, unde ne-am plimbat, privind și bucurându‑ne de artefactele și rămășițele acestui oraș istoric străvechi. După o vreme, am obosit și m-am bucurat de scaunele așezate într-o zonă cu perspectivă, sub un gigantic copac guango. Ramurile lui se întindeau în toate direcțiile, pregătit oricând să ofere adăpost celor care s-ar fi odihnit la umbrei coroanei lui generoase.
Pe când stăteam acolo, sub copac, odihnindu-mă, o briză răcoroasă, cum nu mai simțisem niciodată până atunci, a trecut prin ramurile copacului și s-a rotit deasupra mea într-un vârtej suav, ca și când s-ar fi odihnit peste mine. A fost ceva special. Am avut un simțământ de prospețime și liniște. Dintre toate experiențele acelei zile, aceasta a fost cea mai însemnată. La plecare aveam inima împăcată că Dumnezeu „suflase” din acel falnic guango și îmi atinsese sufletul.
Nu contează prin ce trecem, că este vorba de foc, furtună sau potop. Dumnezeu găsește mereu căi să-Și atingă copiii, aducându-le mângâiere și pace. Isus și ucenicii Lui tocmai trecuseră printr-o perioadă de suferință și nesiguranță. După răstignire, ușile unde erau adunați urmașii lui Hristos erau încuiate, de frica iudeilor (Ioan 20:19). El știa că au nevoie de îmbărbătare și mângâiere, așa că a apărut în mijlocul lor și i-a întărit. Poate că Dumnezeu nu pune capăt focului, furtunii sau potopului din viața noastră, dar El a făgăduit să fie cu noi prin toate acestea, aducându-ne mângâiere, vindecare și pace.
Fiți alături de mine astăzi în dorul, așteptarea și dorința înnoirii prin atingerea Lui.
Elizabeth Ida Cain
