Îngeri sub acoperire

Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit fără să știe pe îngeri. (Evrei 13:2)

Vizitam orașul Montreal pentru a susține o săptămână de rugăciune și, datorită soțului meu, am reușit să vizitez o prietenă apropiată. Tocmai mă bucurasem de o călătorie cu trenul de patru ore. Când am ajuns în gara din Toronto, mi-am luat cele două bagaje mari, pe lângă cele două genți mai mici pe care le aveam cu mine. Plecând din zona de bagaje, mă chinuiam puțin cu cele patru bagaje, când o doamnă s-a oferit să mă ajute. „Sunteți bine?” a întrebat ea în timp ce eu încetineam. I-am spus că da.

După ce am cumpărat biletul de tren pentru a merge încă o stație până la casa prietenei mele, mi-am dat seama repede cât de greu avea să îmi fie să ajung la peron singură cu toate bagajele. Eram într-o călătorie de trei luni, cu întâlniri programate una după cealaltă la care urma să vorbesc, în orașe din toată lumea, așa că bagajul meu nu era mic. Chiar când mă pregăteam să urc în lift, o doamnă, care călătorea împreună cu soțul ei, a oprit și s-a oferit să mă ajute cu valiza mai mică. De fapt, aproape mi-a luat efectiv bagajul din mână și a spus: „Nu știu cum vă puteți descurca singură!” Când am ajuns pe peron, mi-a înapoiat bagajul. După ce am așteptat aproape zece minute înainte de a vedea vreun tren venind, mi-am plecat capul sub eșarfa care mă apăra de vântul rece de iarnă și m-am rugat ca Dumnezeu să trimită îngeri care să mă ajute cu bagajele.

Nici nu am apucat să îmi înalț privirea, că aceeași doamnă era în fața mea și mi-a luat din nou bagajul. L-a urcat în zona de pasageri din tren și mi l-a înapoiat după ce m-am așezat. Mi-a cerut scuze, spunând că îi pare rău că nu coboară în aceeași stație cu mine pentru a mă ajuta. Când ne apropiam de stația unde trebuia să cobor, doamna s-a ridicat de pe scaun, mi-a luat bagajul și l-a lăsat pe peron. I-am mulțumit din inimă!

După ce m-a dus cu mașina până la apartamentul prietenei mele (literalmente un drum de un minut), șoferul de la Uber a insistat să mă ajute cu bagajele. Nici măcar nu a trebuit să o sun pe mama prietenei mele pentru că, în timp ce șoferul ducea bagajul cel mai mare, un domn a deschis ușa și a întrebat dacă aveam nevoie de ajutor până sus. Și el m-a ajutat cu bagajele. Am putut doar să Îl laud pe Dumnezeu, pentru că mi-a trimis îngeri sub formă de oameni.

Cu siguranță Dumnezeu ne aude și răspunde rugăciunilor, dar ne folosește și pe noi, agenții umani, pentru a împlini marea lucrare a oștilor cerești.

Nadine A. Joseph-Collins

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentTresaltă de bucurie!
Articolul următorUriașul născut în nouă zile