Grijă de sine sau dăruire de sine? Sau amândouă?

Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Matei 22:39)

Grija de sine se manifestă peste tot în jur – bloguri despre cum să îți iei timp să te relaxezi, scrise de cei suprasolicitați. Pentru mulți, mesajele pentru îngrijirea personală nu ridică nicio problemă morală sau etică. Dar în persoanele care au hotărât să aibă o viață de dăruire pentru binele celorlalți se dă uneori o luptă. Mai exact, în mulți creștini. Pentru cei gata de sacrificiu de sine, slava lui Dumnezeu și binele omenirii sunt forța motrice pentru orice acțiune. Dacă grija pentru propria persoană conduce la o îndepărtare de la aceste pasiuni, motivația va scădea. Acest lucru ar putea duce la o eventuală extenuare, la probleme de sănătate și la un duh amar.

Dar dacă grija față de sine ar putea fi considerată ca parte din sacrificiul de sine, în loc să fie o îndepărtare de la acesta? Lucrurile ar fi cu totul altfel și, astfel, grija față de sine și-ar putea găsi locul într-o în viață plină de sacrificiu pentru ceilalți. Se poate. Grija față de sine chiar poate fi lipsită de orice urmă de egoism. Dacă îmi întăresc resursele din dorința de a trăi mai mult și de a fi mai eficient în a-i ajuta pe ceilalți, atunci îmi pun viața la dispoziția celorlalți la fel de mult când îmi fac un smoothie din verdețuri ca și atunci când duc cuiva un coș cu fructe. Munca peste măsură și neglijarea propriei persoane stau la temelia minciunii despre suveranitatea personală. Cei care au fost înșelați de această minciună par să fie din cale afară de pioși pentru că nu le impun niciodată celorlalți ceea ce își impun de bunăvoie lor înșiși. Cum poți să le reproșezi ceva unor oameni atât de buni? Ei s-ar suprasolicita până la epuizare doar pentru ca toți ceilalți să își ia o zi liberă. În caz de conflict, se învinovățesc singuri. Pare o asprime prea mare să le scoți în evidență greșelile. Dar minciuna este minciună și ideea că îmi pot face rău singură, că eu nu sunt importantă, că eu îmi aparțin mie este pur și simplu falsă.

Noi suntem cumpărați cu un preț, ni se cere ca o responsabilitate morală să ne îngrijim de noi înșine așa cum ne îngrijim de ceilalți, care și ei sunt cumpărați cu un preț. Dacă te-ai poticnit în ideea grijii față de sine pentru că îți pare că merge mână în mână cu natura umană narcisistă, ai dreptate. Conceptul generic de grijă față de sine nu are în spate un scop de ansamblu, cosmic. Dar aceeași practică pusă în centrul Crucii are logică. Dumnezeu a murit pentru tine. Tu ai fost cumpărat cu sângele Său, de o valoare infinită datorită prețului pe care El l-a pus pe tine, ca ființă. Tu nu îți aparții; ești doar un ispravnic al trupului, al minții și al inimii tale. Îngrijește-te de tine în același fel în care te îngrijești de tot ce Îi aparține Lui, dar mai mult, pentru că El te-a creat după chipul Său cu o capacitate infinită de a iubi așa cum iubește El.

Jennifer Jill Schwirzer

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentÎn sărăcie şi în belşug
Articolul următor8 martie