Când uităm să cântăm

Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare (…) nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 8:38)

Domnul Dumnezeul tău (…) poate ajuta (…) nu va mai putea de veselie pentru tine. (Țefania 3:17)

„Isus, știu, mă iubește, Biblia-mi spune așa.” (Anna B. Warner. „Jesus Loves Me,” 1860) Da, cu toții cunoaștem cuvintele. Și nu uitați de „O lumină mică sunt, vreau să luminez.” (Harry Dixon Loes, „This Little Light of Mine”, 1920)

Copii fiind în biserică, suntem învățați aceste minunate cântece care au o făgăduință, cântece care ne îndeamnă să ne încredem în Isus și ne spun ce Prieten minunat avem în El. Dar ce se întâmplă când ajungi la preadolescență și ești molestată de un membru al familiei și apoi obligată să păstrezi secretul? Și unde este acea lumină când, în cele din urmă, te căsătorești, după ani de zile în care te-ai rugat pentru un soț, și el te înșală? Sau unde este mica lumină atunci când mama ta se îmbolnăvește și te rogi ca ea să se facă bine, dar moare? Parcă începi să îți dai seama că te îndoiești de cântecul „Isus mă iubește”, că ar fi și pentru tine. Și când credeai că lucrurile încep să revină la normal, copilul tău încearcă să se sinucidă.

În astfel de momente mai puțin favorabile din viață, este atât de omenesc să uităm să mai cântăm. Subestimăm puterea acelor cântece simple ale credinței pe care le-am învățat când aveam cinci ani. Fii sinceră! Când lumea pare că atârnă de umerii tăi, mai simți că lumina ta strălucește? Majoritatea dintre noi am avut un moment sau momente în care viața ne-a târât prin noroi – când a părut că Satana a câștigat și că fiecare fibră a credinței ne-a părăsit. Totuși (cu Isus întotdeauna este un „totuși” – Aleluia!), acesta este momentul în care trebuie să ne amintim de făgăduința făcută de Tatăl nostru ceresc: El spune că nicidecum nu ne va lăsa, nici nu ne va părăsi (Evrei 13:5).

În aceste momente de încercare, trebuie să dăm deoparte emoția clipei prezente și să acceptăm logic faptul că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Hristos. Trebuie să ne înălțăm glasul și să cântăm chiar dacă pentru o vreme am pierdut ritmul. Adună-ți curaj pentru a putea cânta, chiar și cu ochii în lacrimi:

„Cei micuți sunt toți ai Lui; Ei sunt slabi, dar El este puternic.” (Warner, „Jesus loves me”)

Sommer E. Williams

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentAntrenat pentru victorie
Articolul următorAl șaptelea conciliu ecumenic