„Nu ai lumini!”

    Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:16)

    Era noapte și conduceam singură pe autostradă, iar în spate aveam o singură mașină. Mă urmărea îndeaproape. A început să semnalizeze cu luminile. Am accelerat căutând să mă opresc într-o parcare. Mi-au venit în minte diferite evenimente dezastruoase întâmplate noaptea târziu pe autostrăzi și cumpăneam ce ar trebui să fac. Am verificat portierele, să mă asigur că sunt încuiate. Speram să găsesc deschisă benzinăria. Am început să mă rog: „Doamne, păzește-mă Tu de orice rău!” Am început să și cânt „Pretutindeni cu Isus eu merg voios”. Dar mașina aceea mă tot urmărea, dând flashuri și chiar claxonând. Am apăsat pedala „la podea”, mărind viteza. Am spus: „O, Doamne, nu! Te rog, scapă-mă! Să nu mă ajungă din urmă!” Conduceam ca la cursele de mașini.

    Curând, mașina aceea m-a ajuns și era pe banda alăturată. Nu mai era nicio alta pe șosea. Șoferul a început să arate cu degetul mașina mea și, claxonând cu putere, a strigat: „Nu ai lumini! Nu ai lumini!” Apoi s-a îndepărtat.

    În sfârșit, am văzut o ieșire și am oprit într-o parcare cu service. L-am rugat pe tehnician să verifice farurile. El mi-a spus că nu am lumini pe spate. Am bâjbâit încercând să pornesc și să opresc farurile, iar, în cele din urmă, am reușit să le aprind. Nu înțeleg cum reușisem să conduc mașina fără luminile de pe spate, pe o autostradă pustie, foarte târziu în noapte. Am început să cânt, să mă rog și să-L laud pe Dumnezeu pentru protecția Lui.

    Ar fi putut fi un înger sau doar un șofer grijuliu care trecea pe acolo? Nu am mai avut ocazia să văd acea persoană sau acea mașină. Tot ce îmi amintesc este caracterul grijuliu și altruist al lui Isus Hristos pe care acel șofer l-a manifestat, lăsând o impresie vie asupra mea.

    Dumnezeu mi-a zis: „Am creat lumina ca să alung întunericul.” Lumina lui Isus Hristos va cuprinde și va lumina totul în jur. Atunci când lăsăm o urmă a faptelor noastre bune, este aceasta ca o cărare complet luminată de jur împrejur sau doar o lumină parțială a faptelor evaluate de oameni ca fiind bune? Isus dorește să lăsăm o cărare luminoasă pentru ca oamenii să poată urma acea lumină. Mă rog să nu auzim niciodată pe cineva care să zică: „Nu ai lumini! Nu ai lumini!”

    Astăzi, fie că Dumnezeu să ne ajute să fim lumini strălucitoare pentru El!

    Angenette Hill

    Carolyn Sutton
    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentMarea trimitere
    Articolul următorMaximum șase centimetri