Îngerii sunt printre noi – partea 2

    Atunci Manoah a înţeles că este Îngerul Domnului. (Judecătorii 13:21)

    Eram confuză și am început să intru în panică, pentru că nu aveam nici telefon, nici vreun număr de telefon și nici vreo adresă de acolo de unde veneam eu și echipa mea. Lista cu instrucțiuni în ce privea comportarea mea în aeroport nu conținea niciun sfat cu privire la ce să fac într-o astfel de situație! Pe măsură ce stăteam acolo, mai mulţi ochi mă fixau. Inima îmi bătea în piept. O mână a apucat mânerul bagajului meu. O voce mi-a spus: „Vino, urmează-mă!” Deși străin, omul acela vorbea engleza! El m-a trecut prin mulţime înapoi la gardieni și a schimbat cu ei câteva propoziții, arătând înapoi spre mine și spre poarta de îmbarcare din interior.

    – Așteaptă aici cu mine, a spus el. Vom fi primii la rând. Ușile se deschid la ora 2:00.

    La 2:00 noaptea s-au deschis ușile și omul m-a dus la ghișeul de check-in. Eram prima la coadă. Am fost totuși nevoită să plătesc o taxă, ca să primesc un timbru pe viză.

    – Mergi tu, a spus omul. Te aștept aici cu bagajul.

    În orice altă situație, aș fi refuzat politicos să-mi las bagajul unui străin. Am urmat totuși sfatul, cu o încredere oarbă. Când m-am întors, el era acolo cu bagajul meu. I-am întins celei care făcea controlul biletul de avion printat de mine.

    – Nu e bilet, a spus ea. E nevoie de bilet.

    Ea tot repeta aceste cuvinte. Frica îmi paraliza maxilarul, însă am spus cu hotărâre:

    – Acesta este biletul meu!

    În timpului frustrantului schimb de cuvinte, valiza mea fusese pusă pe banda rulantă pentru bagaje. O altă lovitură! Regizorul nostru îmi dăduse chitanța biletului meu când trecusem prin celelalte două țări. Dar geanta cu chitanța se afla în valiza care pleca rapid cu banda rulantă. Cu disperare, am făcut un gest s-o opresc! Am deschis-o și am cotrobăit prin ea în căutarea acelei genți. Bineînțeles, am găsit chitanța pentru acel zbor!

    Am întins biletul lucrătoarei de la ghișeu, care mi-a zâmbit și mi-a spus: „Da, acesta e bilet!” În tot acest timp, bărbatul care mă ajuta stătuse lângă mine. Acum, m-a condus până la linia de securitate. „Nu pot merge mai departe, dar te vei descurca acum și singură. Cred că acum e totul în regulă”, a spus el înainte de a pleca.

    Cred că noi întâlnim uneori îngeri în haine obișnuite – mesageri cerești care ne ocrotesc în timpuri grele. Nu voi ști până în ziua aceea dacă am fost ajutată de un om bun sau de un înger trimis la mine pentru a mă ajuta. Dar el m-a salvat. Dumnezeu este mereu prezent și pentru tine!

    Naomi Striemer

    Carolyn Sutton
    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentO mie de căi de a sluji
    Articolul următorȘase ani de medicină