Har oferit, har primit!

Fiţi dar milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv. (Luca 6:36)

Bâzzz! M-am întors și am tras pătura până la cap. Era prea devreme pentru a mă trezi. Bâzzz! Am încercat să mai dorm, dar, din când în când, eram trezită iar de acel bâzâit. Până la urmă, m-am ridicat și am început căutările. De unde venea? Era un sunet familiar. Îl auzisem pe când eram copil, atunci când prindeam cărăbuși japonezi, cei cu irizații verzui pe spate. Ne distram să-i ținem în mână și să le auzim bâzâitul, dar acel bâzâit îl aveam acum în dormitor.

Am căutat în șifonier, printre hainele puse pe scaun, în jurul unui cufăr și în cutia cu cărți. Era liniște. Bâzzz! M-am apropiat de acel sunet. Pe raftul de cărți era un cărăbuș întors pe spate, iar irizațiile sale verzui de pe partea anterioară străluceau în lumina dimineții. Am observat că obosise. Era drăguț. S-a apucat strâns de degetele mele, cu piciorușele lui țepoase. Am deschis ușa din spate și am menținut mâna în bătaia vântului. El a mers până la capătul mâinii și a zburat odată cu vântul. Biblia vorbește mult despre har. M-am gândit că și acesta a fost, din partea mea, un gest de har față de una dintre creaturile Lui.

Două zile mai târziu, am trăit harul ca pe un dar – atunci când am avut mai multă nevoie de el. Soțul meu și cu mine am petrecut după-amiaza la Laguna Beach, plimbându-ne pe nisip, bucurându-ne de apusul soarelui și cinând la un mic restaurant din oraș. Era deja întuneric atunci când ne-am urcat în mașina noastră de teren ca să mergem acasă. Am început să dau cu spatele, însă aveam simțământul că eram prea aproape de mașina parcată lângă a mea, un Mercedes-sport negru. Aripa mașinii mele a atins aripa Mercedesului. Spre groaza mea, era o mică zgârietură pe aripa neagră a noii mașini.

În timp ce stăteam acolo, a apărut proprietarul: un bărbat bine, înalt de 1,90 m.

– Îmi pare rău, am spus eu cu năduf. V-am zgâriat mașina cea nouă. Iată datele asigurării mele.

S-a aplecat să cerceteze zgârietura, apoi s-a îndreptat și a zâmbit.

– Nu este nevoie, a spus el.

– Dar sunteți sigur? Chiar nu aveți nevoie de asigurarea mea?

– Nu, e în regulă. Serios, a spus el, iar apoi mi-a dat o îmbrățișare.

Niciodată nu a fost atât de benefică o îmbrățișare. Am primit harul de care aveam atâta nevoie. Așa este Dumnezeu. El ne dă har atunci când avem cea mai mare nevoie.

Edna Maye Gallington

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentNeuronii-oglindă
Articolul următorPorunca a șasea