Pace în mijlocul furtunii

S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. (Marcu 4:37-39)

Tremuram de frică atunci când împachetam hainele și le așezam în valiza de voiaj. Soțul meu a sugerat să împachetăm doar câteva lucruri și strictul necesar, apoi să le lăsam la spitalul din apropiere, unde el lucra. Ne pregăteam pentru Irma, un uragan de categoria 5. Imaginile și filmările unor zone distruse de Irma îngreunau situația. Scenarii dintre cele mai dezastruoase îmi treceau prin minte. O voi mai putea vedea pe fiica mea de un an și trei luni crescând mare? Va mai avea șansa să crească mare? Atunci am căzut pe genunchi. Eram singură în dormitor și în tăcere am strigat către Domnul, cerându-I să aibă milă de noi. Tot restul dimineții m-am menținut ocupată cu ultimele pregătiri ca să reușesc să mă mai liniștesc. De asemenea, am încetat să mă uit la filmări cu furtuna. Dar de fiecare dată când soțul meu vedea vreun clip și îi priveam din bucătărie înfățișarea, știam că nu este bine. Încerca să nu exprime frica, dar i-o vedeam în privire. Era datoria lui să ne protejeze, dar el era depășit de situație. Nici nu știa cât de mult sufăr pentru el.

Pe la prânz am hotărât să mai avem un moment de închinare cu familia. În Marcu 4:35-41 am citit despre Isus care a liniștit furtuna după ce a fost trezit de ucenicii Săi speriați. După calmarea furtunii, Isus S-a întors către ucenici și i-a întrebat de ce le era atât de frică. Pe când citeam din Scriptură, simțeam că întrebarea mi-era pusă mie. M-am rugat, dar tot mi-era frică. M-am rușinat. Pentru a încheia devoționalul, L-am rugat pe Dumnezeu să-mi întărească El credința, ca să nu mă mai îngrijorez. M-am prăbușit în fotoliu și am privit-o pe fiica mea. Era în totală necunoștință despre ceea ce se întâmpla în jur și râdea, jucându-se și alergând prin casă, ca de obicei. Am învățat de la fetița mea de un an și trei luni cum să fiu calmă. Isus a spus: „Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3).

În acea noapte a venit uraganul. M-am mirat că am dormit aproape tot timpul. Am experimentat o pace extraordinară în mijlocul furtunii.

Jodian Scott-Banton

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentBatjocura şi dispreţul
Articolul următorCinci cercuri olimpice