O invitație specială – partea 2

De aceea, și voi fiți gata… (Matei 24:44)

Așteptam cu nerăbdare să particip la aniversarea unei vechi prietene, dar m-am lăsat distrasă și am amânat prea mult pregătirile. Totuși, în scurt timp eram la ușă, aranjată, parfumată, cu pachetul în mână, dându-i soțului pupicul de bun-rămas. Mă gândeam că transportul asigurat nu avea să plece chiar la fix și că îi va aștepta și pe cei care întârziau puțin. Sau poate că nu aveam să întârzii, în cele din urmă.

Ajunsă la locul de întâlnire, am întrebat un pazic de acolo dacă văzuse un autocar plin plecând. Văzând nepăsarea lui, m-a cuprins panica. Disperată, am ridicat mâinile și am spus: „Voi pierde aniversarea!” Unul dintre colegii lui a tresărit, a râs și a spus:

– Oh, este vorba despre un grup de doamne care au plecat la o aniversare de șaizeci și patru de ani?

Am dat din cap afirmativ.

– De ce nu spuneți așa? a continuat el. Au plecat cu două limuzine lungi, la câteva minute după prânz.

Eram uluită. Au plecat și m-au lăsat aici. Destinația sau ruta pe unde vor merge? Necunoscută.

– Limuzine lungi? m-am jelit.

În timp ce mă plecam, răspunsul lui distrat m-a enervat și mai mult. Mă luptam să mă port cu demnitate, în timp ce mă străduiam să disting vocea tot mai îndepărtată a paznicului care povestea entuziasmul doamnelor, atunci când plecaseră. Mi-am văzut în oglinda retrovizoare dezamăgirea de pe chip, în timp ce priveam lung la paznicii care zâmbeau, își strângeau mâinile și se întorceau la îndatoririle lor. Acest episod era pentru ei o distracție trecătoare. Și tăcerea care mă înconjura părea că râde de mine. Lipsa rostului cadourilor mărunte, însă pretențios ambalate și lipsa de sens a prezenței (sau mai bine zis a absenței) mele, ca fiind cea mai veche prietenă a sărbătoritei, deveneau tot mai evidente. Oftând, m-am îndreptat spre casă, purtând cu mine o autocondamnare împovărătoare. Era inadmisibil faptul că nu reușisem să prind și eu o limuzină!

Peste ani, prietenia cu sărbătorita a continuat pe fundalul vieții noastre – trecând peste timpuri de nevoie sau de analiză. Ea m-a sunat și m-a întrebat ce mi se întâmplase. Locuia într-o zonă de munte, necunoscută mie, la o oră distanță. Ajunsă acasă, din fericire soțul meu nu a mai spus nimic.

Prietenă dragă, ești invitată la o sărbătoare triumfală. Nu este nevoie să pregătești altceva decât propriul caracter. Prezența ta este tot ce dorește El. Invitația ta a fost sigilată cu sângele Mielului și este neprețuită. Fii pregătită! Fii gata! Fii gata!

Marea I. Ford

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentPrietenii adevăraţi
Articolul următorPutere trifazică