Tu îmi știi numele

Acum, aşa vorbeşte Domnul care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. (Isaia 43:1)

Mergeam pe străzile aglomerate ale New Yorkului, în Statele Unite ale Americii. Oamenii treceau în toate direcțiile. Chiar dacă eram înconjurată de agitație, mă simțeam foarte stingheră, ca și cum eram singură acolo.

Sufletul meu striga de o durere intensă, ca și mâna mea dreaptă, care era în proces de vindecare după o căzătură cumplită. Eram copleșită și disperată. În acel moment, simțeam că sunt abandonată și fără speranță. Fără să-mi pese de trecători, am lăsat ca lacrimile să-mi curgă libere pe obraji. În chinul și nesiguranța mea, am plâns în hohote. Am protestat: Doamne, mi-e frică! Unde ești? M-ai uitat? M-ai abandonat în acest oraș imens? Arată-mi că nu m-ai uitat.

Recunoșteam că în trecut Dumnezeu îmi dăduse numeroase biruințe. În El, am trăit potrivit cu numele meu, care înseamnă „cea care obține biruința”. Cu toate acestea, am continuat: Doamne, ai uitat de mine? De ce mă abandonezi acum, când trăiesc momente cruciale? Inima și mintea îmi erau pline de întrebări fără răspuns.

Continuam să merg și să-L întreb pe Dumnezeu. Am observat o bucată de hârtie purtată de vânt în direcția mea. Deodată, vântul s-a potolit și hârtia a aterizat la picioarele mele. M-am uitat și, uimită, am citit: „Eunice”, numele meu, tipărit pe hârtie. Am exclamat: „Dar e numele meu!” De fapt, numele meu era scris și pe verso!

În acel moment, am ridicat ochii spre cer și, chiar acolo, L-am lăudat pe Dumnezeu cu toată puterea mea. Inima mea a dat pe deasupra de atâta bucurie. Într-o clipă, lacrimile amare s-au schimbat în lacrimi de recunoștință. Dumnezeul meu mi-a arătat, o dată în plus, că Îi aparțineam, chiar dacă uitasem acest lucru. El nu este niciodată departe de mine. Fusesem atât de concentrată asupra durerii și asupra situației mele nefericite, încât uitasem că Dumnezeu deține întotdeauna controlul.

Îți mulțumesc, Doamne, că mereu îmi arăți dragostea Ta necondiționată, chiar și atunci când Te pierd din vedere. Tu ai grijă de mine chiar dacă nu simt că ești lângă mine. Mâinile Tale sunt mereu întinse să mă ajute. Voi aștepta cu răbdare intervenția Ta. „Tu ești ajutorul și izbăvitorul meu” (Psalmii 40:17).

Eunice Acosta-Fawcett

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentRecunoştinţa
Articolul următorTrei tineri în Babilon