Un biscuit fără unt

Mi se scăldau pașii în smântână. (Iov 29:6)

Atunci când Duke, câinele de rasa chiweenie (jumătate chihuahua, jumătate șoricar) a venit în casa noastră, nu își dorea să se afle acolo împreună cu noi. „Bunicuța” lui iubită trebuise să plece într-un centru pentru pensionari, unde câinii nu sunt permiși. Amândoi nepoții ei lucrau și nu aveau timp pentru Duke. Atunci când a ajuns la noi, câinele s-a simțit abandonat și în locul nepotrivit. Ne ignora și era foarte retras. Când l-am dus pentru prima dată la plimbare și am vrut să-i scot un spin care îi intrase în picior, m-a mușcat. De asemenea, mușca ori de câte ori încercam să-l luăm din vârful patului, de sub pat sau de pe scaun. În cele din urmă, l-am lăsat în pace, l-am hrănit și l-am plimbat fără să-l mângâiem sau să-l luăm în brațe.

Ne-am tolerat reciproc. Noaptea dormea pe o pătură la picioarele patului. În fiecare dimineață privea cum cele două pisici ale mele se apropiau de perna mea să mă salute. Le mângâiam și vorbeam cu ele. Duke mă urmărea cu ochii lui mici și sclipitori. A trecut un an, sau poate mai mult. Apoi, într-o dimineață, după ce pisicile au plecat, Duke s-a urcat la mine în brațe și s-a ghemuit. Și el dorea să fie iubit. Privise pisicile și își dorea și el dragostea pe care le-o arătam lor. După acea ocazie, el ne-a lăsat să îl mângâiem și să îl luăm în brațe. Apoi, a devenit animalul de companie special al soțului meu.

Dragostea cea mare a vieții lui Duke era mâncarea. Soțului meu îi plăcea să îl trateze cu bunătăți pe care Duke le devora voios. Duke ar fi făcut orice pentru mâncare. Îi plăceau în special biscuiții simpli cu care îl hrăneam – aceasta până în ziua când, din greșeală, i-am dat un biscuit uns cu unt. După ce l-a gustat, Duke nu a mai vrut niciun fel de biscuiți, dacă nu erau unși cu unt.

A devenit o zicală în familia noastră: „Nu merită să mănânci un biscuit fără unt” și am găsit multe ocazii în care s-a putut aplica această zicală.

Amintindu-și de o perioadă mai prosperă din viață lui, Iov a spus: „Mi se înmuiau pașii în unt” (trad. după KJV). Într-una dintre edițiile în limba engleză (NIV), textul sună asemănător cu cel din limba română: „Mi se scăldau pașii în smântână” (Iov 29:6). Suntem noi mulțumiți în viață cu un biscuit vechi și uscat sau Îi vom permite lui Dumnezeu să ne iubească și să ne ajute să ne găsim plăcerea în relația noastră cu El? David a scris: „Înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în dreapta Ta” (Psalmii 16:11). După cum Duke a văzut că pisicile primeau dragoste și și-a dorit-o și el, tot așa să vadă și alți oameni dragostea lui Dumnezeu în viața noastră și să-și dorească și ei o relație cu El.

Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

Edna Maye Gallington

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentCine înţelege mai bine?
Articolul următorPorunca a treia