EXAMENUL

Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos.
Filipeni 4:19

Făcusem cursul de sănătate mintală psihiatrică și îl terminasem în mai puțin de un an. Acest lucru era nemaiauzit, mai ales pentru cineva care lucra cu normă întreagă și avea un al doilea loc de muncă cu jumătate de normă seara. În plus, am servit în mod voluntar ca președintă al unei asociații, ceea ce necesita mai mult timp decât două locuri de muncă cu normă întreagă. Știam că numai prin harul lui Dumnezeu am reușit să trec cu succes prin program – cu sănătatea mea mintală intactă.

În această perioadă, am devenit foarte anxioasă și copleșită de responsabilitățile mele zilnice și de programul solicitant. Ritmul era implacabil. Uneori, aveam impresia că nu puteam vorbi clar cu Dumnezeu, nici măcar în timpul studiului de dimineață. Am uitat de unde îmi vine puterea și am încercat să realizez totul de una singură, dar fără succes.

Îmi programasem o dată pentru examen, dar am schimbat-o pentru că știam că nu sunt pregătită să-l susțin la data și ora programate. Noua dată se apropia cu pași repezi, și totuși știam că nu-mi dădusem suficient timp pentru a studia și a reține informațiile necesare. Nu aveam altă opțiune decât să susțin examenul pe care îl reprogramasem, deoarece era prea târziu pentru a mai face modificări în program.

Mi-am dat seama că mai aveam doar câteva zile pentru a studia și eram hotărâtă să profit la maximum de fiecare minut. Sabatul se apropia. Ar trebui să-l folosesc ca zi de studiu? Am decis că studiul nu era o opțiune în Sabat. Celelalte zile ar trebui să fie suficiente. Am urmat porunca lui Dumnezeu și am păstrat Sabatul ca zi sfântă. Am început să învăț în duminica dinaintea examenului.

Surorile mele, ne putem încrede în Dumnezeu chiar și atunci când nu Îl putem vedea la lucru. Biblia este plină de promisiuni puternice, pe care El ne invită să le revendicăm. Dacă noi Îi suntem credincioși lui Dumnezeu, El Își va împlini promisunile.

Am reușit la examen. Servim un Dumnezeu viu; tot ce trebuie să facem este să avem încredere și să ne supunem.

autor: Christie Simon-Waterman

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi