Iar ei au locuit în mijlocul lor

Scoateţi dar dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel. (Iosua 24:23)

Te-ai simțit vreodată învinsă și slabă în viața de creștin? Te-ai simțit ca și cum nu mai ai putere spirituală? Nu ești singura.

Citind despre cucerirea Canaanului de către triburile lui Israel, am observat că multe dintre acestea nu au reușit să-i izgonească din țară complet pe dușmanii lor. Biblia ne spune că unele dintre seminţii nu i-au scos din țara moștenită de ei pe cei ale căror teritorii le ocupaseră. „Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit” (Iosua 17:13).

Dumnezeu jurase că nu va încălca legământul cu Israel și că va fi dușmanul celor care le vor fi dușmani. El va trimite pe îngerul Său înaintea lor ca să-i protejeze și le va asigura sosirea în siguranță în Canaan. Dumnezeu promisese să le dea victoria asupra inamicilor (Exodul 23:20-27).

Din partea lui Israel, condiția era să asculte și să nu se închine la dumnezeii păgâni. Dimpotrivă, ei trebuiau să distrugă idolii (Judecătorii 2:1,2). Dacă Israel nu avea să asculte cu totul de poruncă, aceste lucruri aveau să devină „ghimpi în coaste” (Numeri 33:55), care le-ar fi provocat necazuri. De ce? Pentru că Israel nu ar fi respectat voia lui Dumnezeu.

Am ajuns să înțeleg că dușmanii necuceriți ai lui Israel pot reprezenta păcatele cultivate în viața personală, cum ar fi: invidia, amărăciunea, nerăbdarea, ura, critica și resentimentul. Aceștia sunt „ghimpi” care mă ademenesc pentru că le-am permis să „locuiască” în mijlocul moștenirii mele. Și tocmai de aceea îmi lipsește puterea de a câștiga victoria asupra păcatului. Acestea mă fac să fiu un creștin înfrânt, slab, deconectat de Dumnezeu, în ciuda asigurării ajutorului și prezenței Sale continue. Dar când Israel au auzit întrebarea lui Dumnezeu: „Pentru ce ați făcut lucrul acesta?” (Judecătorii 2:2), israeliții au ridicat vocile și au plâns în pocăință și I-au adus jertfe Domnului. Apoi, fiecare a mers la pământul moștenit de el ca să îl ia în stăpânire (Judecătorii 2:4-6).

Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

Maureen Thomas

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Publicate astăzi
Articolul precedentBunicuţa
Articolul următorDe la monoclu la ochelari