Când rugăciunile au primit răspuns

Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. – Filipeni 4:6

Chiar în momentul în care mă pregăteam să ies pe uşă, mi-a sunat telefonul. Era sora mea care locuia împreună cu părinţii mei. „Ce faci?” m-a întrebat ea. „Tata a căzut şi chiar acum îl duce ambulanţa la spitalul din zona ta.” Am simţit că inima mi-a luat-o la goană şi, pentru o clipă, mi-a fost foarte greu să respir. Ea vorbea despre tatăl nostru, pe care îl iubeam nespus.

Tata avea o fire independentă, la optzeci şi cinci de ani, avea un metru optzeci în înălţime. întotdeauna sufletul petrecerii, el a ştiut cum să îi facă pe oameni să se simtă bine şi să se simtă iubiţi. A fost instruit să acorde primul ajutor şi trăia să îi vadă pe ceilalţi fericiţi.

Dar toate acestea s-au schimbat în dimineaţa zilei de 2 aprilie 2013. Tata a plecat de acasă dimineaţa devreme, ca să-şi ia medicamentele pentru ochi de la centrul de sănătate, care era doar la o stradă distanţă. Pe drum a fost atacat de doi câini. În lupta cu ei, a căzut pe spate pe o bordură şi s-a lovit la cap.

Radiografiile arătau că nu avea niciun os rupt, dar, pentru că îi curgea sânge din nas, a fost transferat la un spital general pentru mai multe investigaţii. La RMN s-a descoperit un mic cheag de sânge. Doctorii spuneau că acesta se va dizolva singur, aşa că tata a fost externat.

Dimineaţa următoare când s-a trezit, tata nu mai putea vorbi şi nu-i mai recunoştea pe cei din jur. A fost dus de urgenţă la un spital creştin pentru a fi consultat de un neurochirurg. Totuşi, după şapte săptămâni de spitalizare (şase la secţia de terapie intensivă), tata a trecut la odihnă în pace, pe data de 21 mai.

Ne-am rugat zi şi noapte ca starea lui de sănătate să se îmbunătăţească, dar a murit.

Faptul că el a murit nu a însemnat totuşi că noi nu am primit răspuns la rugăciuni. Ştii ceva? Dintotdeauna eu I-am spus lui Dumnezeu că nu aş putea suporta o moarte subită în familie. Cât tata era în spital, noi ne-am rugat ca Dumnezeu să răspundă rugăciunilor noastre cum credea de cuviinţă şi totodată să ne dea pacea Lui, care întrece orice cunoştinţă. Şi asta a şi făcut.

Sora mea, noi slujim unui Dumnezeu puternic, care poate să ne treacă prin orice situaţie! Putem fi sigure că Dumnezeu va face totul pentru binele nostru. Mai mult, El ne-a promis că, înainte de a-L chema, ne va răspunde (vezi Isaia 65:24).

Jill Spinger-Cato

Carolyn Rathbun Sutton
Carolyn Rathbun Sutton
Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentCe bine să fac?
Articolul următorAz Isten jó