Mergi în zigzag

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24

Mama, să fii gata. Voi veni după şcoală să te duc în oraş la programarea la coafor”, am spus eu. Acum terminasem orele şi eram în drum spre casă. Sarcinile pentru toţi elevii erau scrise pe tablă, completasem condica şi sala de clasă era lăsată în ordine.

Conduceam cu atenţie, deoarece obţinusem permisul de curând şi doar ce începeam să mă obişnuiesc cu noua mea maşină. Înaintam încet pe drumul înzăpezit. La Farm Hill, unde era hambarul roşu, am suflat uşurată. Până acolo totul a fost bine. Imaginaţi-vă groaza mea la vederea pojghiţei de gheaţă de pe drum, la următoarea intersecţie! Acum nu mai aveam nicio opţiune, trebuia să merg înainte. Mama mă aştepta.

Am înălţat repede o rugăciune în taină şi am început să înaintez încet. Desigur, am virat roţile prea repede şi în direcţia greşită. Oops! Mergeam în zigzag spre stânga, apoi dreapta, maşina mea a mers aşa aproape opt sute de metri. Dintr-odată maşina a alunecat în dreapta şi a căzut în şanţ.

Acum chiar eram blocată. În jurul maşinii era plin de zăpadă. Uşa din dreapta era blocată de zăpadă, pe geamul uşii din stânga vedeam cerul. Ce situaţie! Tot ce am putut face a fost să mă rog şi să aştept. După o vreme, am văzut o faţă foarte speriată prin parbriz. Ce privelişte îmbucurătoare! „Harvey, te rog, scoate-mă de aici!” am strigat eu la cel pe care îl cunoşteam şi care m-a şi scos. Apoi m-a condus acasă. Tot ce i-am spus mamei a fost că, din cauza stratului mare de zăpadă, ne va duce Harvey în oraş.

În timp ce mama era la farmacie, eu am rezolvat cât am putut de repede ca o maşină de tractare să îmi scoată maşina din şanţ. Dar s-a dus vestea în oraş. „Muriel, ţi-am văzut maşina în şanţ,” a strigat cu glas tare Abe de la moara Lamming. Mama a auzit remarca lui şi aştepta o explicaţie din partea mea. În cele din urmă nu a mai ajuns la programarea de la coafor.

Rugăciunea mea tainică a primit răspuns. Nu am fost rănită, maşina nu a fost avariată şi eu am învăţat o lecţie de condus pe drumul cu gheţuş. Indiferent unde ne-am afla, indiferent în ce vreme sau circumstanţe am fi, putem fi siguri că Tatăl nostru ceresc ştie ce se întâmplă cu copiii Săi. Noi suntem preţioşi în ochii Lui şi El îşi împlineşte făgăduinţele întotdeauna.


Muriel Heppel

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video