Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede. – Isaia 58:8
Recent am urmărit un video filmat la închisoarea femeilor, prezentând viaţa de zi cu zi a femeilor care au comis crime şi au fost închise – unele pe viaţă – ca pedeapsă pentru faptele lor. Filmul descria singurătatea, disperarea şi deznădejdea traiului lor. Multe au simţit că Dumnezeu le-a abandonat. Filmul prezenta în detaliu anii lor de formare în încercarea de a afla cum au ajuns în închisoare.
Consilierii creştini profesionişti s-au oferit voluntari să lucreze cu prizonierele. Pentru începerea procesului de vindecare, consilierii le-au cerut prizonierelor să scrie despre trecutul lor, despre legăturile lor familiale şi cum au ajuns în acest punct in viaţa lor. Apoi şi-au împărtăşit poveştile lor cu lacrimi. În acest proces, femeile au experimentat curând risipirea haosului lor interior.
Treptat, ele au descoperit că mintea umană, cu amintirile negative blocate înăuntru, poate deveni cea mai rea închisoare dintre toate. Faptul că au scris despre amintirile lor negative din trecut a fost cheia pentru eliberarea minţii deţinutelor. Faptul că şi-au împărtăşit poveştile le-a adus uşurare, simţindu-se eliberate de întâmplările negative din trecutul lor. Astfel, ele au învăţat că, dacă permit amintirilor negative să le controleze, acestea le vor încătuşa. Aceste amintiri contribuiau negativ la vindecarea lor. Regretele, vina şi dacă-urile lor ar fi pretins toată atenţia şi chiar sufletele lor. În procesul de scriere şi de împărtăşire, deţinutele au realizat curând faptul că puteau să aleagă să îşi petreacă sau nu restul zilelor privind înapoi, lamen-tându-se şi întrebând de ce.
Consilierii creştini le-au ajutat pe aceste femei distruse să evalueze ce le-a mai rămas. Ei le-au ajutat să meargă înainte concentrându-se pe punctele forte nou-descoperite şi pe darurile latente scoase la suprafaţă. Ca rezultat, femeile au ajuns să creadă că erau puternice şi că aveau valoare. Şi-au dat seama că Dumnezeu chiar le iubea, dorea să le ierte şi să le susţină. Apoi au avut parte de educaţie şi instruire în închisoare, oferindu-li-se şansa de a avea responsabilităţi în închisoare. Deşi încă erau închise, vieţile lor au fost schimbate în bine, iar procesul de vindecare a început.
Ce amintiri din trecutul tău îi poţi împărtăşi lui Dumnezeu pentru a avea parte de vindecare?
Peggy Miles Snow