Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!Isaia 65:24
Aşa cum am mai mărturisit într-un material devoţional anterior, într-o seară m-am trezit pusă în situaţia de a implora viaţă pentru soţul meu, Michael, în mijlocul unei crize medicale multiple, în spitalul din Port of Spain. Apoi Dumnezeu mi-a direcţionat atenţia spre o tăbliţă de pe un perete, pe care scria: Acesta nu e sfârşitul a nimic, ci doar începutul.” Mai târziu în acea noapte, în timp ce mă rugam cu soţul meu, el şi-a predat viaţa lui Isus. După mai mulţi ani, soţul meu – încă având încredere în Dumnezeu cu toată inima lui – s-a hotărât să recurgă la un transplant. Ne-am rugat cu privire la posibilitatea de a merge în Pakistan, care reprezenta singura noastră variantă.
După corespondenţa cu un medic de acolo, soţul meu a fost acceptat ca pacient. Pentru că era angajat al poliţiei, asociaţia lui profesională a decis să trimită banii necesari direct spitalului unde urma să aibă loc intervenţia chirurgicală. Însă noul medic care se ocupa de caz a refuzat să efectueze operaţia de transplant până când banii nu erau depuşi direct în contul lui. A fost o veste cutremurătoare pentru noi. Pe loc ne-am adresat lui Dumnezeu. Ne-am rugat şi iar ne-am rugat pentru această problemă. După încă un e-mail cu explicaţii trimis de mine doctorului, acesta a fost de acord să facă operaţia din motive umanitare. Dumnezeu a avut grijă din nou de noi.
Cele opt zile petrecute acolo nu au fost uşoare pentru mine. Într-o noapte, după transplant, când Michael era încă la terapie intensivă, eu mă aflam din nou singură În salon, aşteptând răsăritul. Aveam nevoie de încurajare din Scriptură, dar nu îmi găseam Biblia. Asistentele mi-au dat o Biblie, am deschis-o şi am citit cam aşa: „Dacă va trăi, va face rău.” Sora mea dragă, am închis acea Biblie şi m-am rugat ca niciodată până atunci, până când a răsărit soarele.
Dimineaţa m-am pregătit să mă duc să îmi văd soţul. Când am deschis sertarul să iau masca pe care trebuia să o port la terapie intensivă, mi-am găsit Biblia. Am tras concluzia că Dumnezeu voia să petrec timp în rugăciune.
Această situaţie de criză nu a fost ultima prin care a trecut soţul meu, ci un nou început. Au trecut cinci ani de la transplant şi Dumnezeu continuă să îl ţină pe soţul meu sub un clopot de ocrotire. În fiecare zi Îl laud pe Dumnezeu pentru această minune şi pentru că a fost alinarea şi sprijinul meu.
Dacă acum te confrunţi cu o criză, nu uita că Dumnezeu poate transforma într-un început ceea ce acum pare un sfârşit. Chiar astăzi El vrea să te încrezi în El, să te rogi Lui şi să ai credinţă în planurile Sale.
Marilyn Thompson Marshall
