Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. (Plângerile lui Ieremia 3:25)
Nicio rugăciune nu se înalţă, oricât de nedibace ar fi ea, nicio lacrimă nu se varsă, oricât de ascunsă ar fi ea, nicio dorinţă sinceră după Dumnezeu nu este nutrită, oricât de slabă ar fi ea, fără ca Duhul lui Dumnezeu să nu iasă în întâmpinarea ei. Chiar înainte ca rugăciunea să fie înălţată sau ca pornirea inimii să fie manifestată, harul Domnului Hristos iese în întâmpinarea harului care lucrează asupra sufletului omenesc” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 206).
Eram de serviciu în spital, ca asistentă medicală şi, chiar dacă de multe ori sunt activităţi care mă consumă şi sunt epuizată, îmi face plăcere şi mă împlineşte tot ce fac, când ştiu că îmi slujesc semenii. Orice zi o încep cu rugăciune pentru lucrarea pe care o am de făcut, fie acasă, fie la lucru.
Pe la orele 23:00, îmi vine în urgenţă o fostă pacientă a şefului, diagnosticată cu neoplasm laringian, cu traheostomă definitivă şi insuficienţă respiratorie. Secţia noastră niciodată nu are linie de gardă şi, de aceea, medicii noştri acceptau ca noi să luăm măsurile de urgenţă.
După ce am dus-o la salon, am întrebat-o de ce nu a trecut prin compartimentul de primiri urgenţe şi am rugat-o să-mi dea actele necesare pentru a fi înregistrată. Împreună cu colega mea infirmieră, i-am administrat oxigen, i-am aplicat terapia necesară în astfel de cazuri, dar observ că bolnava închide ochii şi se cianozează. M-am rugat în timp ce îi administram tratamentul, împreună cu medicul de la serviciul de chirurgie, i-am făcut internarea. Prin harul Domnului, cazul a fost rezolvat cu succes.
Un gând inspirat spune: „Nicio nenorocire nu se poate abate asupra celui mai neînsemnat dintre copiii Săi, nicio îngrijorare nu-i poate chinui sufletul, nicio bucurie nu-l poate încânta şi nicio rugăciune sinceră nu iese de pe buzele noastre fără ca Tatăl ceresc să nu le observe, fără ca El să nu manifeste un viu interes pentru toate acestea. Căci El «tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile». Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare suflet sunt atât de intime şi profunde, ca şi când n-ar mai fi un alt om pe pământ de care El să Se îngrijească şi pentru care să fi dat pe Fiul Său mult iubit” (Ellen G. White, Calea către Hristos, ediţia de buzunar, p. 126).
Sunt multe cazuri când, în disperarea noastră, alergăm la oameni. Te invit să apelezi prin rugăciune la Dumnezeu. El este bun şi intervine dacă îi ceri ajutorul. Fii încrezătoare! Vei plânge de bucurie când problema va fi ascultată şi rezolvată.
Ancuţa Maria, Roman, Moldova
