Inspecţia

Domnul te va face să fii cap, nu coadă; întotdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini. (Deuteronomul 28:13)

Era 14 octombrie 2011. Fusese anunţată o inspecţie importantă pentru școala la care lucram ca profesoară. O comisie de evaluare a calităţii în educaţie trebuia să analizeze activitatea şcolii pe ultimii trei ani. Toţi se agitau. „Ce documente ne vor cere? La ce clase vor merge în inspecţie?” Îmi priveam colegele care veniseră la şcoală cu laptopuri ca să ţină lecţia model. Le-am spus că, în cazul în care vor veni la clasa unde predam eu – era clasa a VIII-a vor asista la test, deoarece nu pot schimba planificarea. Şi ce să vezi? Pe la mijlocul orei, apar doamnele inspectoare, care-mi cer să vadă, pentru zece minute, cum se desfăşoară lecţia. Le-am zâmbit politicos şi le-am spus că suntem în mijlocul unui test. S-au plimbat puţin printre bănci, au văzut copiii relaxaţi care scriau de zor şi mi-au cerut să întrerupem testul pentru a sta 10 minute de vorbă cu elevii. Doamnele le-au pus întrebări despre pregătirea pentru examene, participarea lor la concursurile şcolare şi au plecat încântate de rezultatele bune obţinute de elevi.

Seara, când am ajuns acasă, am primit telefon de la secretara şcolii, care îmi transmitea ca, a doua zi, să mă prezint la comisia de evaluare cu toate publicaţiile în care apărusem.

Am fost felicitată pentru activitatea de peste 25 de ani atât ca dascăl, cât şi ca scriitor, şi mi s-a comunicat că şcoala a fost evaluată pozitiv şi datorită contribuţiei mele la prestigiul ei, lucru care m-a onorat. Le-am mulţumit celor două doamne de la minister şi le-am spus că Dumnezeu ne-a dat nişte daruri pe care noi trebuie să le folosim în slujba celorlalţi. Copiii sunt minunaţi, ei ştiu cine-i iubeşte şi le vrea binele şi se deschid ca o floare atunci când îi apreciezi şi le asculţi păsurile.

„Cel care îşi dă seama de ocaziile şi privilegiile lucrării sale nu va îngădui ca vreun lucru să stea în calea străduinţei hotărâte de autoperfecţionare. Nu va cruţa niciun efort pentru a atinge standardul cel mai înalt de profesionalism. El se va strădui să fie tot ceea ce doreşte ca elevii săi să devină.” (Ellen G. White, Educaţie)

Îi dau slavă lui Dumnezeu şi îi mulţumesc pentru că, deşi activitatea mea părea că nu interesează pe nimeni. El mi-a arătat că nimic nu rămâne ascuns de ochii Săi minunaţi. Astăzi, când porneşti într-o nouă zi de lucru, nu uita că tot cerul este interesat de bunul nostru mers.

Uzi Sora, Piteşti, Oltenia

Judith Couchman
Judith Couchman
Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedentCărțile din cer
Articolul următorPredicând în locuri imposibile