Îngerul din ghetou

    Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. (Ioan 15:13)

    Zilele trecute mergeam pe stradă şi am văzut un monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial. Au trecut atâţia ani de atunci şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de cei care au murit pe front. Din păcate, jertfa lor a fost manipulată de tratativele politice cum dictau interesele vremii. Mi-am amintit de un alt erou – Irena Sendler. Numele nu este înscris pe un monument, ci pe un pom. Aţi citit bine: pe un pom. Pe bulevardul care duce la Memorialul Holocaustului din Ierusalim, un pom îi poartă numele.

    Irena, de origine poloneză, este considerată de statul Israel ca făcând parte dintre „drepţii neamurilor” care merită toată cinstea. Acest titlu, împreună cu respectul lumii întregi şi le-a câştigat în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Fiind infirmieră de profesie, s-a înscris în organizaţia secretă Jegota, ca să poată salva vieţile deportaţilor din ghetoul din Varşovia. Ascunzându-i în valize, în cutii cu scule sau chiar în sicrie, a reuşit să scoată mii de copii care apoi au fost plasaţi cu ajutorul organizaţiei în diverse familii. Fiecare copil salvat era o nouă ocazie de biruinţă împotriva morţii. Salvarea de suflete, aceasta era misiunea ei. îşi aflase sensed existenţei în lupta cu moartea.

    Ea a păstrat numele copiilor intr-un borcan ascuns în grădină, ca să-l redea părinţilor după încheierea războiului. Odată, când scotea un copil din lagăr, a fost prinsă şi, fără prea multe formalităţi, a fost condamnată la moarte. Urma să fie împuşcată, dar, din fericire, unul dintre soldaţii care se ocupau de execuţie a acceptat să o abandoneze pe câmp în schimbul unei sume mari de bani. A fost salvată şi ţinută ascunsă până la terminarea războiului. „Fiecare copil salvat este o justificare a existentei mele pe acest pământ… Voi regreta mereu că n-am putut salva mai mulţi”, a spus ea.

    A fost nominalizată de câteva ori la Premiul Nobel pentru Pace. Ultima dată în 2007, în locul ei a fost ales Al Gore. A murit în anul 2008, fără să primească Premiul Nobel, însă înconjurată de mesajele de dragoste ale tinerilor pe care îi salvase… A salvat 2.500 de suflete al căror preţ este inestimabil. Pe mormântul ei scrie: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13).

    Vă îndemn să medităm la aceste cuvinte ale Mântuitorului şi să facem un gest de dragoste faţă de cei lângă care ne-a aşezat Dumnezeu. în felul acesta, contribuim la înfrumuseţarea şi mântuirea acestei lumi.

    Maria Lupu, Neamț, Moldova

    Judith Couchman
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentPrivirea ațintită la Isus
    Articolul următorPentru că ești prețios…