O ocazie de a-L mărturisi pe Dumnezeu

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării. (Psalmii 22:22)

M-am căsătorit în anul 1986, pe 9 martie. După căsătorie, Domnul ne-a binecuvântat cu fiica noastră cea mare, pe 19 decembrie în acelaşi an. Ca fiecare familie tânără, ne-am bucurat de fiica noastră. Dar nu a durat prea mult această fericire, pentru că la vârsta de un an ea a făcut convulsii, în timpul unei crize de epilepsie. Fiind părinţi tineri, şi neavând cunoştinţe despre modul de manifestare a acestei boli, ne-am dus la medicul de gardă noaptea, deoarece am fost speriaţi când am văzut cum s-a manifestat.

Medicul ne-a prescris o reţetă cu medicamentul ce trebuie luat şi ne-a spus că ea este mică acum, dar cu tratament boala se va ameliora pe măsura înaintării în vârstă. Am făcut ce ne-a spus medicul, dar nu s-a liniştit nici febra, nici crizele de epilepsie, ci erau din ce în ce mai dese.

Am fost şi la Cluj, iar medicii de la acolo i-au dat acelaşi tratament. A avut acelaşi efect ca şi tratamentul de la Aiud, nicio schimbare.

Văzând ce se întâmplă, m-am aşezat pe genunchi şi m-am rugat Dumnezeului meu în care mă încred, ca fetiţa să fie vindecată. La un moment dat, avea febră mare – 40°C. în timp ce o ţineam de mână şi îngenuncheasem pentru rugăciune, am simţit că febra îi scade şi a început să se joace, fără nicio problemă. Domnul m-a asigurat că fetiţa este vindecată de această boală.

Ne-am gândit să oprim tratamentul, având încredinţarea că s-a vindecat fetiţa.

După trei luni, am dus-o la Cluj, la control şi fetiţa nu a mai avut nimic. Medicii au spus că vindecarea fetiţei este o minune a lui Dumnezeu.

Eu am dat mărturie medicilor din Cluj şi din Aiud că Domnul mi-a vindecat copilul. Toţi spuneau să continui cu tratamentul, ca să nu mă trezesc cu vreo surpriză mai târziu, dar eu am zis că ce a vindecat El o dată, nu se va mai întoarce.

Astăzi, fiica noastră este căsătorită, are un băieţel şi împreună îl lăudăm pe Dumnezeu din toată inima.

Vă încurajez, împreună cu psalmistul, să vă încredeţi în Domnul, că El face minuni şi astăzi!

„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea! Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea, în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El…” (Psalmii 62:5-8)

Marta Kun, Aiud, Transilvania de Nord

Judith Couchman
Judith Couchman
Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Publicate astăzi
Articolul precedentAlegerea făcută de Tonka
Articolul următorÎncălcarea hotarului