Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi.” – Psalmii 77:10
Asaf avea o poziţie foarte onorată. Ca descendent al lui Levi, era un evreu dedicat în slujba lui Dumnezeu. Mai precis, era specializat în muzică. El cânta în aşa fel încât îl fascina chiar şi pe „dulcele cântăreţ al lui Israel”. Împăratul David însuşi îl numise director muzical pentru instrumente şi voci, astfel că Asaf era responsabil cu părţile speciale şi cu ceremoniile cele mai importante din timpul domniei sale. Atunci când a mutat chivotul legământului la Ierusalim, centrul închinării la Dumnezeu, împăratul David i-a dat lui Asaf responsabilitatea muzicală. Se spune că Asaf predica din harpă şi, chiar dacă era considerat un bărbat vizionar, în mod paradoxal câteodată nu vedea bine.
La un moment dat a constatat că ceva nu era în regulă. Trecea printr-o perioadă de anxietate şi nu putea să doarmă. În orele de nesomn, în timp ce se gândea la Dumnezeu, anxietatea părea să-i crească. Suferea atât de tare încât avea probleme cu respiraţia şi, între oftări şi lacrimi, suspina: „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor? S-a isprăvit cu bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna? A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” (Psalmii 77:7-9).
Totuşi, când era aproape pe punctul de a leşina, i-a venit o idee. Şi-a dat seama că problema nu era din afara lui, ci din interior, şi a început să-şi vorbească: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi. Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale” (v. 10-12).
Cu alte cuvinte, Asaf şi-a reorientat gândurile şi, în loc să-şi lase imaginaţia să pună stăpânire pe el, şi-a întors privirea către acele ocazii în care a primit dovezi ale iubirii şi bunătăţii lui Dumnezeu şi către acele ocazii în care intervenţiile puternice şi incontestabile ale lui Dumnezeu au acţionat în favoarea lui.
Acum te invităm şi pe tine să vezi acele intervenţii incontestabile ale lucrării lui Dumnezeu în viaţa ta! Adu-ţi aminte în mod deosebit de ziua în care El ţi-a arătat dovada supremă de dragoste. Gândeşte-te la cruce!
