Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă. – Galateni 6:10
Mary Ann Sieghart este o jurnalistă care a scris despre politică, probleme sociale şi viaţă în general pentru publicaţii britanice prestigioase, cum ar fi: The Times of London, The Financial Times, The Economist şi The Independent. Deşi capacităţile şi calificările ei erau evidente încă din tinereţe, câteodată, din cauza felului ei de a se purta, era considerată o persoană indiferentă şi neglijentă. De exemplu, era în stare să vorbească toată dimineaţa cu cineva pentru ca apoi să treacă pe lângă persoana respectivă fără măcar să o salute. Însă indiferenţa şi neglijenţa nu sunt trăsături negative ale personalităţii ei. Ea suferă de o boală a creierului numită „prozopagnozie”, care o împiedică să recunoască oamenii după faţă. Pentru a depăşi această situaţie şi a putea recunoaşte oamenii, Mary Ann şi-a conceput o serie de strategii, cum ar fi fixarea atenţiei asupra timbrului vocii sau a culorii ochilor, identificarea oricărei aluniţe, concentrându-se asupra ochelarilor, a frizurii sau a culorii părului pe care le au oamenii. Dincolo de ocupaţia ei şi de această afecţiune, Mary Ann s-a implicat în activitatea unei fundaţii dedicate educării oamenilor în domeniul economic, politic şi al ştiinţelor sociale. Pe această cale, ea şi-a manifestat profunda preocupare pentru dreptatea socială, punând în practică îndemnul „să facem bine tuturor, indiferent cine sunt oamenii”.
Nu este uşor să le facem bine altora fără să ne uităm cui îi este oferit ajutorul. De multe ori, conştient sau inconştient, oamenii încearcă să facă diferenţa dintre cei care „merită” ajutorul şi cei care nu îl merită şi folosesc metode să identifice cine, după părerea lor, are cea mai mare nevoie de ajutor. Faptul ignorat de cei mai mulţi este acela că boala egoismului sau a mândriei distorsionează percepţiile într-o mare măsură şi de multe ori îi ajutăm pe cei care ar putea să ne întoarcă ajutorul pe o cale sau alta.
Citatul biblic de astăzi ne încurajează să folosim orice ocazie de a le face bine altora, fără să facem distincţie în ce priveşte bogăţia, educaţia, influenţa sau puterea oamenilor. Iubirea lui Hristos poate reface viziunea pierdută în aşa fel încât să ne facă în stare să facem bine tuturor, şi mai ales fraţilor în credinţă. Ce părere ai de acest lucru? Este vreun bolnav prin vecini? Ai ocazia să-l ajuţi! Ai vreun prieten şomer? Aceasta este ocazia ta! Are cineva vreo urgenţă sau trece prin unele dificultăţi? Nu pierde asemenea ocazii favorabile de a oferi asistenţă voluntară!
