Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni? – Isaia 5:4
Oricine doreşte să cultive o vie trebuie să admită că e nevoie de foarte multă muncă şi grijă pentru a putea obţine cea mai bună recoltă. Fiecare anotimp este asociat cu o sarcină precisă. De câteva ori pe an e nevoie ca solul să fie arat pentru a fi aerisit; iarna este timpul pentru tăierea corzilor rămase din anul precedent şi păstrarea unui număr de ochiuri pentru recolta viitoare. Această lucrare de tăiere este foarte dificilă. Vara, plantele trebuie să fie protejate de diverse boli şi dăunători. Toamna e perioada culesului, care îl stoarce de energie chiar şi pe cel mai experimentat viticultor. În emisfera sudică, Chile are peste 53 000 de hectare de vie, cu o producţie totală de 800 000 de tone de struguri în fiecare an.
Cuvântul lui Dumnezeu compară grija faţă de o vie cu grija pe care o arată Dumnezeu poporului Său. „Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. I-a săpat pământul, l-a curăţat de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici” (Isaia 5:1,2). Apoi, El Şi-a pus întrebarea din versetul de astăzi: „Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu Mă aşteptam să facă struguri buni?” (v. 4).
Îţi poţi imagina marea dezamăgire când a găsit fructe stricate după ce făcuse tot ce trebuise ca via să producă o recoltă excelentă? Via este poporul lui Dumnezeu. Te-ai gândit vreodată ce fel de rod aşteaptă Dumnezeu de la ea? Să fie oare roade ale Duhului precum: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor? (Galateni 5:22-23). Bineînţeles! Dar mai sunt şi alte roade, care câteodată sunt trecute cu vederea, fiind exact acelea menţionate în parabola viei. Acestea sunt o judecată corectă şi dreptatea. Dumnezeu aşteaptă această judecată corectă, dar găseşte, în schimb, servitute, ucidere şi rău; El aşteaptă dreptate, dar găseşte strigăte de asuprire şi de durere (Isaia 5:7). Dreptatea şi neprihănirea sunt principiile care susţin tronul lui Dumnezeu, împreună cu dragostea şi mila. El aşteaptă aceste roade în viaţa ta şi în viaţa mea. Le va găsi?
